Valori

Ghidul valorilor. Valorile sunt formatoare de identitate. „Căci pentru a recunoaște și a accepta de bună voie și în mod liber valori străine, trebuie să le ai pe cele proprii. (Schopenhauer 1819)

Valorile pot fi înțelese ca fiind convingeri sau orientări. Potrivit cercetătorului în comunicare și psihologului Gerhard Maletzke, „[orientările valorice] stau la baza gândirii, experienței și acțiunii noastre […]. Aceste orientări sunt transmise de la o generație la alta în cadrul procesului de socializare, schimbările fiind foarte posibile în contextul schimbărilor sociale“. (Maletzke 1996, 80)

Caracteristici structurale culturale

Valorile acționează ca o rețea coerentă față de care trebuie să se orienteze. Diferența constă în ponderea individuală a culturii respective (cf. Maletzke 1996, 80). Mai mult, în lucrarea sa Comunicarea interculturală, Maletzke descrie orientările valorice ca fiind o „trăsătură structurală culturală [de care] oamenii devin conștienți doar atunci când întâlnesc persoane din alte culturi cu propriile lor orientări valorice“. (Maletzke 1996, 80) În completare, cercetătorul cultural Edith Broszinsky-Schwabe rezumă valorile ca fiind „idei de obiective ale vieții individuale sau comunitare [care] declanșează atitudini, acțiuni și planuri“. (Broszinsky-Schwabe 2011, 177).

În articolul său „Valori și morală“, Lutz H. Eckensberger subliniază faptul că conceptele de valoare pot fi explicate în termenii psihologiei dezvoltării. Deja Jean „Piaget (1954) arată, într-o analiză ascuțită a legăturii dintre cogniții, emoții și evaluări, că acestea se referă unele la altele în termeni de psihologie a dezvoltării. […] Reversibilitatea operațională („operațiile concreteʻ) face posibile sentimentele normative și este alimentată de acestea; ea corespunde conținutului valoric.“ (Eckensberger 2007, 511)

Schimbarea valorilor

Potrivit lui Maletzke, deși orientările valorice sunt în general constante, el observă totuși că, la fel ca și culturile, și valorile se schimbă și se transformă treptat în timp (cf. Maletzke 1996, 89). Acest lucru este evident la „generația tânără [care] arată o tendință spre mai multă activitate, creativitate și autodeterminare. Spontaneitatea, experiența, libertatea, comunicarea personală capătă o importanță tot mai mare, în timp ce comportamentele standardizate și obișnuite sunt în declin“. (Maletzke 1996, 89) În schimb, în Lumea a treia se produce o schimbare simultană a orientării valorice. Maletzke critică în primul rând afluxul de tehnologie, mass-media și structuri sociale moderne care încorporează valori occidentale, cum ar fi „diligența, ordinea, punctualitatea [și] fiabilitatea“ (Maletzke 1996, 89), „distrugând“ astfel formele culturale tradiționale. Astfel de schimbări „duc la asimilarea culturală în întreaga lume, la o „americanizareʻ sau „occidentalizareʻ“.“ (Maletzke 1996, 90)

Concepte valorice și neînțelegeri

În cartea sa „Intercultural Communication“, Broszinsky-Schwabe clarifică faptul că valorile sunt strâns legate de dezvoltarea identității și sunt caracterizate de trăsături ale diferitelor culturi. Autoarea face distincție între valorile materiale (bogăție, bani, bunuri), sociale (familie, comunitate), morale/etice (onoare, mândrie, justiție) și religioase (principii religioase, omisiuni).

Semnificative pentru fiecare cultură în parte sunt valorile lor diferite. De exemplu, culturile occidentale tind să aibă un mod de viață materialist, în timp ce în regiunile islamice valorile etice și religioase sunt cele mai importante. Atunci când persoane din culturi diferite comunică sau acționează împreună, pot apărea neînțelegeri sau chiar conflicte grave din cauza orientărilor valorice diferite (cf. Broszinsky-Schwabe 2001, 177).

Transmiterea instituțională a valorilor

În plus, Broszinsky-Schwabe explică măsura în care valorile sunt transmise prin intermediul diferitelor instituții. Valorile esențiale sunt transmise în cadrul familiei sau al unei comunități sociale. Statul, la rândul său, urmărește să transmită valorile naționale (dragostea de țară, apărarea țării) prin intermediul instituțiilor educaționale. În plus, societățile cu intenții ideologice (determinism, pozitivism, nihilism etc.) reprezintă și difuzează valori favorabile sau nefavorabile, violente. Biserica poate fi menționată ca ultima instituție majoră de transmitere a valorilor (cf. Broszinsky-Schwabe Jahr, 178 și urm.). Potrivit lui Bronzinsky-Schwabe, religiile, cu tradițiile lor, au un efect asupra diferitelor „obiective și practici de viață ale multor milioane de oameni din lume. Aceste orientări valorice determină comportamentul față de puterile supranaturale, față de natură și față de semeni“. (Broszinsky- Schwabe 2011, 179)

Literatură

Broszinsky-Schwabe, Edith (2011): Comunicarea interculturală. Neînțelegeri – Înțelegere. Wiesbaden: Springer.

Eckensberger, Lutz H. (2007): Valori și morală. În: Straub, Jürgen/ Weidemann, Arne/ Weidemann, Doris (eds.): Handbuch interkulturelle Kommunikation und Kompetenz. Concepte de bază – teorii – domenii de aplicare. Stuttgart: Metzler, 505-515.

Maletzke, Gerhard (1996): Comunicarea interculturală. Despre interacțiunea dintre oameni de culturi diferite. Opladen: Westdeutscher.

Schopenhauer, Arthur (1819): Lumea ca voință și imaginație. Leipzig: Brockhaus.