Etnologul Prof. Dr. Christoph Antweiler explică astfel universalul într-un interviu acordat DIE ZEIT:
„Este frapant atunci când aproape toate culturile fac ceva într-un fel, deși s-ar putea face și altfel. Se consideră de la sine înțeles că femeile au copii. Faptul că femeile cresc copii, pe de altă parte, nu este necesar din punct de vedere biologic și totuși este cazul în aproape toate culturile din întreaga lume. Acesta este un model intercultural. De altfel, lista celor 73 de universali datează din 1945, de la începuturile cercetării universale. Astăzi cunoaștem între 100 și 200 de universali, în funcție de definiție.“ (Antweiler 2009)
El dă și alte exemple:
„Ospitalitatea. Nepotismul. Interzicerea incestului: Nu ai voie să te căsătorești cu persoane care îți sunt rude. Acest lucru este universal, chiar dacă rudenia este interpretată diferit. Sau restricții sexuale: Nu cunoaștem nicio cultură care să se poată lipsi de normele sexuale, deși se visează mereu la o viață permisivă. În sfârșit, gesturile: negarea, de exemplu, este exprimată în toată lumea prin întoarcerea capului.“ (Antweiler 2009)
Literatură
Antweiler, Christoph (2009): Heimat Mensch. Ceea ce ne leagă pe toți. Hamburg: Murmann.
Antweiler, Christoph (2009): Interviu cu Christoph Antweiler. https://www.zeit.de/zeit-wissen/2009/06/Interview-Antweiler [iunie 2009].
Liste cu universali: https://zeus.zeit.de/zeit-wissen/2009/06/universalienlisten.pdf.