Transculturalitate

Termenul de transculturalitate este un concept social în studiile culturale care – folosit inițial în țările latino și anglo-americane – își face tot mai mult loc în discursul european (cf. Lüsebrink 2012, 19). Provenind din latinescul trans „peste, dincolo“ și cultus „cultivat, lucrat“, transculturalitatea descrie fenomene și procese de trecere a frontierelor culturale care pot duce la atenuarea sau la dizolvarea granițelor culturale (cf. Richter 2011, 27).

Transculturalitatea, potrivit lui Welsch

„Conceptul de transculturalitate denotă această condiție schimbată a culturilor și încearcă să tragă de aici consecințele conceptuale și normative necesare“ (Welsch 1995, 42). Filozoful Wolfgang Welsch a definit și a inventat pentru prima dată în anii ’90 termenul de transculturalitate pentru lumea germanofonă: „Culturile noastre au încetat de facto de mult timp să mai îmbrace forma omogenității și a separativității, ci se caracterizează prin amestecuri și interpenetrări până în adâncul lor. Eu numesc această nouă formă de culturi transculturală, deoarece depășește conceptul tradițional de cultură și trece de la sine înțeles peste granițele culturale tradiționale. Conceptul de transculturalitate încearcă să scoată la lumină această constituție culturală schimbată“ (Welsch 1997, 4). Pentru prima dată, el a stabilit astfel un concept cultural cu caracter de rețea, în contrast cu abordările anterioare, monolitice.

Pluralizarea internă și trecerea frontierelor externe

Spre deosebire de multiculturalism și interculturalism, termenul de transculturalitate nu descrie nici „a trăi alături“, nici „a trăi împreună“. Mai degrabă, procesele transculturale generează noi calități ale culturii prin influență reciprocă, care se manifestă în individ sub forma unor identități culturale plurale (cf. Otiz 1947, 97 și urm.). Adesea, dar nu neapărat, procesele transculturale dezvoltă o dinamică interculturală spre integratoare (cf. Lüsebrink 2012, 20).

Transculturalitatea înțelege culturile mai degrabă ca sisteme de reguli difuze, care se influențează reciproc și se schimbă, decât ca ordine statice, delimitate geopolitic.

Literatură

Otiz, Fernando (1947): Fenomenul social al „Transculturației“ și importanța sa. În: ders. (ed.): Contrapunct cubanez. Tutun și zahăr. Durham/ London: Duke University Press, 97-103.

Lüsebrink, Hans-Jürgen (2012): Comunicarea interculturală. Interacțiune, percepție străină, transfer cultural. Stuttgart: J. B. Metzler.

Richter, Nina (2011): Third Culture Kids. Experiențe transculturale ale copilăriei și tinereții. Marburg: Tetum.

Welsch, Wolfgang (1995): Transculturalitate. On the Changing Constitution of Contemporary Cultures. În: Institutul pentru Relații Culturale Externe (ed.): Migration and Cultural Change. Focus of the Journal for Cultural Exchange. Vol. 1/45, Stuttgart, 39-44. http:// www.forum-interkultur.net/fileadmin/user_upload/pdf (2006).

Welsch, Wolfgang (1997): Die veränderte Verfassung heutiger Kulturen.