Teorii ale conspirației

Teoriile conspirației sunt definite ca fiind acțiuni care implică faptul că alte persoane, de exemplu politicieni puternici sau antreprenori influenți, urmăresc în secret intenții rele. Se presupune că aceștia ar plănui ceva care le-ar oferi un avantaj și ar dăuna tuturor celorlalți oameni. Conspiratorii sunt astfel un grup antidemocratic care se opune majorității populației și acționează împotriva acesteia (cf. Appel și Mehretab, 2019). Se creează astfel o imagine de inamic. Adepții teoriei conspirației încearcă să demonstreze o teorie a conspirației prin amestecarea faptelor și a informațiilor inventate. Cu toate acestea, nu există dovezi demonstrabile pentru teoria conspirației (cf. Schneider și Toyka-Seid, 2020).

Teorii ale conspirației și ideologii ale conspirației

În literatura de specialitate se face o distincție între teoriile conspirației și ideologiile conspirației. Teoria conspirației sau, de asemenea, ipoteza conspirației implică faptul că o conspirație poate fi testată pentru declarații empirice, ceea ce permite, de asemenea, corecții ale acesteia. În cazul în care, pe baza unei investigații empirice pentru a verifica adevărul acestei teorii, se stabilește că nu există suficiente dovezi care să susțină această teorie, ea este eliminată (cf. Lpb). Pe de altă parte, vorbim de o ideologie a conspirației dacă o teorie a conspirației continuă să fie susținută în ciuda dovezilor contrare. Persoanele care cred în astfel de ideologii se mai numesc și credincioși ai conspirației. „Asemănătoare ideologiilor politice totalitare, ideologiile conspiraționiste reprezintă, de asemenea, o pretenție absolută la adevăr, cu o imagine a inamicului clar identificabilă.“ (Lpb)

Cauze

Au fost identificate trei motive diferite pentru a crede în teoriile conspirației. Motivul epistemic apare în principal în cazul sistemelor și fenomenelor complexe. Teoriile conspirației oferă o simplificare a faptelor complexe în explicații ușor de înțeles, cu o schemă simplă de tip prieten-învins. Un exemplu este negarea schimbărilor climatice provocate de om. Acesta este un fenomen științific extrem de complex, care a făcut obiectul a numeroase cercetări, însă nu poate fi înțeles pe deplin. Negarea schimbării prin explicații pretins simple reduce complexitatea cu care trebuie să se confrunte.

Al doilea motiv implică abordarea pierderii controlului și a sentimentului de neputință (motiv existențial). Acesta face apel atunci când oamenii simt că nu au niciun control asupra vieții lor și se simt amenințați de pericole externe. Oamenii aflați în astfel de situații sunt mai receptivi la teoriile conspirației și sunt mai predispuși să le creadă.

Cel de-al treilea motiv, motivul social, implică compensarea nesiguranței și a sentimentului de excludere. Teoriile conspirației servesc pentru a-i face pe oameni să se simtă mai bine și pot oferi identificare pentru un grup sau o persoană (cf. Appel și Mehretab, 2019).

Teorii ale conspirației de-a lungul timpului

Teoriile conspirației capătă o popularitate și o atenție sporite în perioadele de mare incertitudine și criză. Prin urmare, ele nu sunt un fenomen specific postmodernității, ci au apărut de nenumărate ori în istoria omenirii. De exemplu, în secolul al XIV-lea, odată cu răspândirea ciumei în Europa. Chiar și atunci, s-a găsit un țap ispășitor în colegii evrei și s-a servit imaginea unui vechi dușman. Conform teoriilor conspirației din acea vreme, se presupunea că aceștia erau vinovați de ciumă și s-au confruntat cu persecuții și represalii (cf. Appel și Mehretab, 2019). Un alt exemplu este legenda înjunghierii pe la spate. În aceasta, o trădare a stângii democratice, precum și a comuniștilor și a evreilor împotriva Wehrmachtului german este numită drept cauză a înfrângerii în Primul Război Mondial. Legenda „înjunghierii pe la spate“ a servit nu numai la întărirea imaginii de sine a Germaniei, ci și la legitimarea politicilor național-socialiștilor (cf. Lpb). În epoca modernă, se poate observa o apariție tot mai frecventă a diferitelor teorii ale conspirației. Cunoștințele experților și ale autorităților își pierd din importanță în rândul susținătorilor teoriilor conspirației, iar adevărurile percepute constituie baza deciziilor. cu toate acestea, este important să fim deschiși la opinii contrare în discursul social. dacă teoriile se bazează pe fapte și pe fundamente solide, acestea nu ar trebui să fie respinse cu ușurință ca fiind narațiuni conspiraționiste, ci ar trebui să urmeze o dezbatere critică. În caz contrar, are loc o discreditare și o încadrare posibil nejustificată a părții adverse și se împiedică un discurs social (cf. Douglas et al. 2019).

În urma pandemiei Corona, de asemenea, se poate observa o atenție sporită a diferitelor teorii ale conspirației și logici conspiraționiste. Acestea variază de la distrugerea deliberată a sistemului economic până la negarea existenței virușilor. Unele dintre teorii și afirmații se contrazic reciproc, dar, cu toate acestea, câștigă popularitate și au fost recent și subiect de discuție în cadrul Conferinței de presă federale (cf. Conferința de presă federală, 31.08.2020).

Bibliografie

Schneider, Gerd și Toyka-Seid Christiane (2020): Das junge Politik-Lexikon von www.hanisauland.de, Bonn: Bundeszentrale für politische Bildung.

Landeszentrale für politische Bildung. www.lpb-bw.de/verschwoerungstheorien.

Appel și S. Mehretab (2019). The Psychology of the Postfactual: On Fake News, „Lügenpresse“, Clickbait & Co. conspiracy theories (pp.117-126).

Douglas, Karen, Uscinski, Joseph, Sutton, Robbie M., Cichocka, Aleksandra, Nefes, Turkay, Ang, Chee Siang, Deravi, Farzin (2019): Înțelegerea teoriilor conspirației. Progrese în psihologia politică, 40 (S1). pp. 3-35.

Guvernul federal: www.bundesregierung.de/breg-de/suche/regierungspressekonferenz-vom-31-august-2020-1781420.