Subcultura

Termenul de subcultură provine din latină și înseamnă ceva de genul „subcultură“. Următoarea definiție a termenului poate fi găsită în dicționarul de sociologie: „Prin subcultură se înțelege o subcultură socială de sine stătătoare care diferă de cultura dominantă din punct de vedere social (de exemplu, cultura clasei de mijloc) prin instituțiile, valorile, normele, nevoile, comportamentul și simbolurile sale.“ (Reinhold 2017, 661)

Direcții de cercetare și clasificare

Termenul de subcultură a fost adus pentru prima dată în anii 1940/50 de către sociologul american Milton Gordon (cf. Wurschi 2007, 21 și urm.). Cercetătorii Școlii de la Chicago au efectuat studii pentru a demonstra regularități în comportamentul deviant al tinerilor. Rezultatul a fost că acești tineri proveneau cu precădere din medii slabe din punct de vedere economic și încălcau valorile culturii dominante din cauza lipsei de perspective. În anii 1970, această abordare a fost extinsă pentru a include diferențierea subculturilor deliberat criminale (cf. Reinhold 2017, 662).

În cercetare, se face o distincție între participarea voluntară și involuntară. Subculturile involuntare apar din cauza discriminării, a apartenenței la o minoritate etnică și a subprivilegiului. Subculturile voluntare care doresc să formeze o alternativă la cultura dominantă și care luptă pentru condiții de viață mai bune sunt, de asemenea, denumite contracultură (cf. Reinhold 2017, 662).

Critici la adresa conceptului de subcultură

Considerația primară și concentrarea asupra tinerilor de sex masculin în cercetările anterioare privind subcultura au fost supuse unui discurs puternic. Femeile și fetele nu au fost incluse suficient de mult în cercetarea subculturii (cf. Reinhold 2017, 664).

În ceea ce privește potențialul și influența subculturilor asupra schimbărilor sociale, pot fi identificate opinii opuse. Pe de o parte, se spune că acestea au potențial de schimbare, pe de altă parte, influența subculturilor este considerată a fi destul de scăzută (cf. Hügel 2003, 71). O altă critică este lipsa de dinamică în teoria subculturilor. Evoluțiile sociale și problemele actuale își găsesc cu greu drumul în cercetare (cf. Reinhold 2017, 664).

Literatura de specialitate

Hügel, Hans Otto (2003): Handbook of Popular Culture (Manual de cultură populară). Termeni, teorii și discuții. Stuttgart: Metzler.

Reinhold, Gerd (2017): Dicționar de sociologie. Ediție online. Berlin/ Boston: Oldenbourg Wissenschaftsverlag.

Wurschi, Peter (2007): Rennsteigbeat, Jugendliche Subkulturen im Thüringer Raum 1952-1989. Köln: Böhlau.