Secularizare

Termenul de secularizare nu este definit în mod clar, ci este contestat. Acesta provine din cuvântul latin saeculum și înseamnă „vârstă“, „secol“, dar și „lume“ sau „lume (cu mentalitate)“ (DWDS 2019). O posibilă descriere este cea a secularizării ca o viziune asupra lumii în care ideea unui Dumnezeu ca putere diriguitoare, „a fost înlocuită cu o idee în care omul însuși este sursa, temeiul și standardul cunoașterii și al acțiunii“ (Raes 1986, 31). Secularizarea înseamnă astfel că „bisericile nu mai oferă o autoritate spirituală care să reglementeze structurile sociale în ansamblul lor“ (Valadier 1986, 35), ci „omul […] devine măsura tuturor lucrurilor“ (Schrey 1981, 4). Aceasta este situația din Germania de astăzi, precum și din majoritatea țărilor industrializate ale lumii. „Cultura noastră se bazează pe științele naturale moderne și își găsește expresia în ele“ (Raes 1986, 13).

Începuturile secularizării

Nu trebuie uitat faptul că „societatea noastră contemporană nu este în niciun caz în curs de secularizare abia acum“ (Raes 1986, 13). „Din vremea Renașterii, nu mai este de la sine înțeles că puterea seculară își găsește justificarea în religie“ (Valadier 1986, 37). Încă de la dezvoltarea științelor, care opun simpla credință cu altceva, s-a dezvoltat și secularizarea. „Modele explicative ale lumii bazate pe științele naturii […] există […] de trei secole și jumătate“ (Raes 1986, 14). Acestea au fost în continuare elaborate și aprofundate, iar din „secolul al XIX-lea, în cele din urmă, […] întreaga realitate perceptibilă senzorial, inclusiv omul însuși, a făcut obiectul analizei științifice“ (Raes 1986, 14).

În cele din urmă, știința atinge un statut atât de înalt încât „[t]ot ceea ce nu poate fi dovedit științific […] este sistematic aruncat și eliminat“ (Raes 1986, 17 și urm.). Secularizarea, de exemplu, poate fi văzută ca „rezultatul relației omului cu omul și cu natura“ (Valadier 1986, 36). Pentru aceasta nu este necesară nicio religie, dar „[a]cestă antropologie ia locul teologiei“ (Schrey 1981, 4).

În decursul timpului, însă, secularizarea a întâmpinat întotdeauna rezistență și a fost modelată de numeroase evenimente istorice (cf. Schrey 1981, 2). De exemplu, unii oameni s-au simțit amenințați de pierderea unei presupuse certitudini absolute a „adevărului de credință“ (cf. Schrey 1981, 1 și urm.). În plus, secularizarea însăși s-a schimbat, de exemplu, Schrey descrie: „Secularizarea ca secularizare a conceptelor creștine se transformă în secularism ca o îndepărtare de originea creștină“. (Schrey 1981, 5)

Valori și norme în prezent

Secularizarea unei societăți nu înseamnă că aceasta este lipsită de valori și norme. Chiar și într-un context nereligios, „ceea ce este recunoscut, recomandat, respectat și […] devine standardul de decizie și de orientare pentru acțiunea socială“ (Raes 1986, 27). Așadar, există reguli sociale chiar și acolo unde a prevalat secularizarea. Secularizarea a avut ca efect faptul că „acele valori sociale sunt în mod clar prioritare“ (Raes 1986, 28) față de valorile religioase. Aceste valori sociale nu sunt date de o putere superioară, ci sunt, într-un fel, un „acord al cetățenilor“ (Valadier 1986, 36). Ca urmare, societatea umană se află acum într-un „conflict permanent asupra bazelor comune de acțiune“ (Valadier 1986, 40). Acest lucru este vizibil și în societatea de astăzi, care este „în mod clar deja rezultatul secularizării“ (Raes 1986, 33).

Cu toate acestea, nu toată religia a dispărut pur și simplu. Religiile sunt încă prezente, dar au fost și sunt „relegate în sfera privată a individului sau a familiei“ (Raes 1986, 11). Astfel, aduse de secularizare, ele nu mai au o influență directă asupra statului și politicii.

Literatura

DWDS – Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache (ed.): Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften. https://www.dwds.de/wb/s%25C3%25A4kularisieren [02.02.2019].

Raes, Jean (1986): Secularizarea. În: Kerber, Walter (ed.): Secularisierung und Wertewandel. Analize și reflecții asupra situației sociale în Europa. München: Peter Kindt, 11-34 (= Fragen einer neuen Weltkultur. Publicații ale proiectului de cercetare și studiu al Fundației Rottendorf la Școala de Filosofie, volumul 2).

Schrey, Heinz-Horst (1981): Introducere. În: ders. (Ed.): Secularizarea. Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1-48 (= Wege der Forschung, Vol. CDXXIV).

Valadier, Paul (1986): Critical Questions on Secularisation. În: Kerber, Walter (ed.): Secularisierung und Wertewandel. Analize și reflecții asupra situației sociale în Europa. München: Peter Kindt, 35-52 (= Fragen einer neuen Weltkultur. Publicații ale proiectului de cercetare și studiu al Fundației Rottendorf la Școala de Filosofie, volumul 2).