Etimologia cuvântului „rasă“ nu este clară. Trei posibilități din latină sunt derivatele cuvântului ratio „natură, esență“, radix „rădăcină“ sau generatio „procreare“. Toate variantele pot fi reconciliate cu înțelegerea actuală a termenului. Termenul de rasism își are originea în secolul XX, mai precis în anii 1920/30 (cf. Zerger 1997, 19 u. 80).
Duden definește rasismul ca fiind o justificare ideologică a discriminării rasiale. Persoanele sau grupurile de populație cu anumite caracteristici biologice sunt prin natura lor superioare sau inferioare altora în ceea ce privește performanțele lor culturale (cf. Duden 2007, 879).
O altă definiție descrie rasismul ca fiind o distorsiune unilaterală și extremă a realității în sensul unei imagini de sine exagerate și a unei imagini denigratoare a celorlalți (cf. Geulen 2007, 7).
Delimitare conceptuală
Care este diferența dintre rasism și xenofobie sau extremismul de dreapta? Prin rasism se înțelege o opresiune sau un tratament inegal bazat pe diferențe biologice, genetice. Sunt ierarhizate caracteristicile fizice externe, precum și obiceiurile determinate istoric sau cultural. Aspectul propriului popor este plasat mai presus de cel al altor popoare. Acest lucru creează un presupus sentiment de superioritate, care duce la discriminarea celorlalți oameni pe baza rasei lor.
Astfel, spre deosebire de extremismul de dreapta, termenul are mai puțin de-a face cu ostilitatea față de democrație, care se pronunță împotriva statului de drept din ordinea de bază. Deși este îndreptat și împotriva persoanelor cu alte caracteristici biologice, acesta pune accentul pe o critică a democrației. Discriminarea rasismului nu este atât de mult din cauza unei origini, limbi sau religii diferite. În acest caz s-ar vorbi de xenofobie (cf. Führing/ Lensing 1994, 62). Cu toate acestea, este adesea dificil să se facă o distincție clară din cauza suprapunerilor. Extremiștii de dreapta urmează ideea rasistă și o fac în mod activ. Există, de asemenea, o parte, o zonă gri, în centrul social care subscrie la ideea rasistă (cf. Koller 2015).
Istorie
Întotdeauna au existat multe grupuri de populație diferite care se deosebeau între ele din punct de vedere ereditar. De exemplu, există pigmeii, mongolii, indienii sau arabii – toți cu caracteristicile lor specifice. La prima vedere, cea mai izbitoare diferență dintre oameni este culoarea pielii. Pe baza acestor trăsături exterioare evidente, vizibile pentru toată lumea, a apărut clasificarea pentru a putea clasifica și apoi evalua grupurile.
În secolul al XV-lea, așa-numita Epocă a Descoperirilor, Portugalia și Spania și-au împărțit lumea între ele. Europenii au găsit acces la noi rute comerciale și au fost exploatate țările cu multe bogății. Pentru a face acest lucru, aveau nevoie de forță de muncă, iar acest lucru a dus la comerțul triunghiular atlantic. Acest lucru a dus, la rândul său, la africanizarea sclaviei. Sclavii au fost duși în Lumea Nouă, iar profiturile obținute de aceștia au ajuns la curțile regale europene. Acolo unde sclavia se stabilise deja în colonizarea profitabilă, a apărut o ierarhizare în funcție de culoarea pielii. Superioritatea militară a condiționat o superioritate morală și religioasă percepută (cf. Hund 2017, 20).
Europenii au înțeles că sarcina lor era să transmită progresul, în sensul lor, popoarelor presupus mai puțin dezvoltate din America, Africa, Asia și Australia. În mod sistematic, cea mai mare parte a Pământului a fost colonizată și împărțită între Europa și Japonia.
În manualele școlare, timp de peste 100 de ani, începând cu anii 1870, de exemplu în Franța, rasa neagră a fost prezentată ca fiind capabilă de îmbunătățire. Acest lucru a fost justificat prin faptul că oamenii puternic pigmentați semănau cel mai mult cu maimuțele, în special în ceea ce privește forma capului. Pe de altă parte, oamenii cu pielea albă erau prezentați ca fiind specia cea mai perfectă. Această clasificare învățată în mod greșit a dus la credința eronată a unei ierarhii în funcție de caracteristicile ereditare (cf. Victor 2012).
În epoca nazistă, rasa ariană a fost apoi considerată cea mai valoroasă rasă. Între 1939 și 1945, Sinti și romii, așa-numiții Mischlinge, evreii și multe alte grupuri au fost clasificați într-o asemenea măsură încât nu aveau dreptul de a trăi în Germania. Acest lucru a dus la așa-numita manie rasială. Efectul acesteia a fost un nou antisemitism motivat rasial. Lagărul de exterminare în care au murit cei mai mulți oameni prin camere de gazare, injecții cu otravă sau împușcare a fost Auschwitz (cf. Wippermann 2005, 75). După cel de-al Doilea Război Mondial pierdut, sentimentul de superioritate al germanilor s-a diminuat din nou. Procesul de denazificare trebuia să contribuie la crearea unui „Occident alb“. Acesta a fost puternic influențat de Războiul Rece (a se vedea Hund 2007, 151).
O piatră de hotar în ceea ce privește egalitatea rasială a fost Legea americană a drepturilor civile din 1964, care a declarat ilegală segregarea rasială în public. Legea drepturilor civile a reprezentat un pas important spre libertate și pentru afro-americani, dar nu a reprezentat sfârșitul luptei pentru egalitate (cf. Bringle 2015, 6).
Forme de rasism
După cum se poate observa din secțiunile anterioare, ideea centrală a rasismului este aceea de a construi albii occidentali ca „normă“ și de a-i valoriza față de restul populației lumii (cf. Othering).
Pentru a avea o imagine de ansamblu a diferitelor forme de rasism, se face o distincție între trei manifestări generale și cinci manifestări explicite. În principiu, formele de bază sunt adesea interdependente și se suprapun.
Forme de bază
Rasismul structural se referă la forma instituționalizată de discriminare și se caracterizează prin structura ierarhică a puterii. Aici rasismul are loc „de sus în jos“ și abuzează de relațiile sociale de dependență. Câteva exemple sunt profilarea rasială și oportunități mai slabe de angajare și de educație pentru persoanele cu un trecut migrator (organizație vs. grup de persoane).
Rasismul cultural este înțeles ca excludere bazată pe atribuții culturale și religioase. Cultura ia locul unei „rase superioare“, motiv pentru care această formă este, de asemenea, descrisă ca „rasism fără rase“ sau „neo-racism“. Se presupune că perspectiva etnocentrică este singura corectă, iar interculturalitatea este considerată dăunătoare. Exemplificative în acest caz sunt atitudinile antimusulmane și antisemite (cerc de oameni vs. cerc de oameni).
Rasismul cotidian include experiențele zilnice de discriminare care rezultă din interacțiunea dintre indivizi. Acestea pot fi neintenționate sau deliberat rasiste și, de obicei, apar foarte subtil. Acestea includ, de exemplu, utilizarea unui limbaj depreciativ și trivializarea experiențelor discriminatorii (individ vs. individ) (cf. Ogette 2017).
Forme explicite
1 Rasismul postcolonial identifică marginalizarea și stigmatizarea contemporană a persoanelor cu pielea închisă la culoare ca fiind urmarea ideologiei rasiale coloniale. Astfel de moduri de gândire includ deplasarea profitului occidental în curs de desfășurare prin diviziuni teritoriale coloniale și exploatare, precum și reprezentări etnocentrice ale lumii. Respingerea autodesemnărilor precum negru, oameni de culoare, blackfacing și realismul rasial intră, de asemenea, în această categorie. Până în prezent, denigrarea pe baza caracteristicilor fenotipice este ancorată structural. Testul păpușii arată influența pe care acest lucru o poate avea deja asupra copiilor. În plus, propriile prejudecăți inconștiente pot fi determinate cu ajutorul testului de asociere implicită (cf. ibidem).
2 Antisemitismul se referă la totalitatea afirmațiilor ostile față de evrei și înlocuiește astfel antijudaismul învechit, bazat pe religie. Cele mai frecvente prejudecăți se referă la nasul pretins autentic evreiesc și la stilizarea ca fiind avidă de bani și influentă. Pornind de la aceasta din urmă, se vehiculează numeroase teorii ale conspirației conform cărora evreii controlează lumea (teoria Rothschild). În plus, există negarea Holocaustului până la justificare, precum și antisemitismul ascuns sub o pretinsă critică a Israelului (cf. Polak 2018).
3 Rasismul gadje include discriminarea împotriva sinti și a romilor. „Gadje“ înseamnă non-romi și înlocuiește termeni anteriori precum antiziganism și -romanism. Astfel, pentru prima dată, partea care practică rasismul este vizată prin definiție. Sinti și romii sunt stigmatizați ca persoane fără adăpost, necivilizate sau romanțate ca „oameni liberi“. Ambele versiuni contribuie la faptul că aceștia sunt văzuți ca persoane de clasa a treia și ca neaparținând societății (cf. AAS 2019).
4 Rasismul antimusulman coincide adesea cu anti-islamismul, întrucât ambele au în comun intenția de a discredita persoanele musulmane. La suprafață, discriminarea se bazează pe apartenența religioasă, dar în realitate este generalizată pe baza unor caracteristici fenotipice. Adesea, cei afectați sunt acuzați de lipsă de capacitate de integrare sau de convingeri extremiste.
5 Rasismul antiasiatic include toate devalorizările persoanelor asiatice. Simptomatice sunt degradarea zonei ochilor sau atribuțiile aparent pozitive, cum ar fi sârguința și inteligența. Cu toate acestea, aceste stigmate contribuie, de asemenea, la o alteritate rasistă și, în caz de îndoială, conduc la faptul că societatea majoritară nu ia în serios conținutul rasist. Pe de altă parte, presupunerea că persoanele asiatice sunt, în general, expuse riscului de a contracta virusul Corona este vădit rasistă (cf. Dapp 2014).
Literatura de specialitate
Fundația Amadeu Antonio (2019): Rasismul împotriva Sinti și a romilor. https://www.amadeu-antonio-stiftung.de/wp-content/uploads/2019/01/Flyer_GMF_Roma.pdf [12.03.2020].
Bandelow, Borwin: Xenofobia este în noi toți. https://www.faz.net/aktuell/politik/inland/angstforscher-borwin-bandelow-ueber-fremdenangst- 15763320.html [25.12.2018].
Bringle, Jennifer (2015): The civil rights act of 1964. New York: The Rosen Publishing Group.
Dapp, Teresa (2014): Noi nu suntem gălbejiți! În: Time Online https://www.zeit.de/zustimmung?url=https%3A%2F%2Fwww.zeit.de%2Fpolitik%2Fdeutschland%2F2014-02%2Fwir-sind-keine-schlitzaugen [12.03.2020].
Duden (2007): Das Fremdwörterbuch. 9th ed. Mannheim: Bibliographisches Institut.
Führing, Gisela/ Lensing, Mechthild (1994): Was heißt hier fremd? Berlin: Cornelsen.
Geulen, Christian (2007): Istoria rasismului. München: Beck.
Universitatea Harvard: https://implicit.harvard.edu/implicit/germany/selectatest.jsp [12.03.2020].
Hund, Wulf D. (2017): Wie die Deutschen weiß werden. Kleine (Heimat)Geschichte des Rassismus. Stuttgart: J. B. Metzler.
Koller, Christian: Ce este de fapt rasismul? http://www.bpb.de/politik/extremismus/rechtsextremismus/213678/was-ist-eigentlich-rassismus [26.12.2018].
Ogette, Tupoka (2017): Exit racism. Învățând să gândești critic despre rasism. Münster: Unrast.
Polak, Oliver (2018): Gegen den Judenhass. Berlin: Suhrkamp.
Victor, Jean-Christophe: The Emergence of Racism. http://www.bpb.de/mediathek/178985/die- emergence-of-racism [12.12.2018].
Wippermann, Wolfgang (2007): Rassenwahn und Teufelsglaube. Berlin: Frank & Timme.
Zerger, Johannes (1997): Ce este rasismul? O introducere. Göttingen: Lamuv.
Youtube: Testul păpușii. https://www.youtube.com/watch?v=tkpUyB2xgTM [12.03.2020].