Stereotipurile și prejudecățile au o față de Janus.
„Prejudecata este copilul ignoranței.“ (William Hazlitt)
Descrierea termenilor
Stereotipurile și prejudecățile sunt omniprezente. Dar: ce înseamnă de fapt cei doi termeni mai exact?
Walter Lippmann a folosit pentru prima dată termenul de stereotip în cartea sa Public Opinion din 1922 pentru a descrie structurile sociale din societate (cf. Gardner 1994, 1-5). El a caracterizat stereotipurile ca fiind „imagini în capul nostru“ (Lippmann 1922, 98). În limbajul de zi cu zi, termenii stereotip și prejudecată sunt adesea utilizați ca sinonime, deși ar trebui să fie distinși unul de celălalt. Stereotipurile sunt idei vagi despre cum sunt oamenii (spaniolii sunt pasionali, germanii lipsiți de umor, americanii egocentrici). Ele pot fi înțelese ca fiind credințe generalizate, ca imagini în mintea noastră despre anumite grupuri de oameni. Prejudecățile, pe de altă parte, sunt judecăți mai puternice (de exemplu: Toți musulmanii sunt teroriști.). Ele au o dimensiune de acțiune. Stereotipurile nereflective pot deveni prejudecăți în situații concrete de viață, adică pot duce la comportamente sau acțiuni reale. Prejudecățile sunt, de asemenea, mai încărcate emoțional.
Stereotipurile sunt rezultatul unor evoluții istorico-politice, geografice și sociale (cf. Friesenhahn), prin urmare sunt construite social. Ele sunt statice în măsura în care se poate observa o persistență uimitoare în fața noilor informații: stereotipurile sunt foarte răspândite și uneori persistă timp de secole (a se vedea așa-numitele tabele etnice vechi din secolul al XVII-lea).
Mai există o altă particularitate: stereotipurile și ideile de pre-judecată au o față de Janus. Ce înseamnă acest lucru? Este o metaforă. Janus era un zeu roman. El are două fețe și este un simbol al ambivalenței. Stereotipurile îndeplinesc funcții utile, dar au și părți întunecate – așa că sunt cu fața lui Janus. Thomas enumeră șase funcții ale stereotipurilor și prejudecăților: Funcția de orientare, funcția de adaptare, funcția de apărare, funcția de auto-reprezentare, funcția de demarcație și de identitate, precum și funcția de control și justificare (cf. Thomas 2006, 4-7).
Redus din punct de vedere funcțional, putem vorbi de trei funcții care caracterizează Janus-facedness. Stereotipurile și prejudecățile simplifică și reduc complexitatea. Ele ne ajută astfel să ne orientăm într-o lume aproape imposibil de gestionat. În acest fel, ele îndeplinesc o funcție cognitivă importantă.
Cu ajutorul ideilor stereotipice și al prejudecăților, ne diferențiem de ceilalți. Ne întărim sentimentul de apartenență în cadrul propriului nostru grup. „Noi suntem așa, iar ei sunt altfel!“. Prin urmare, stereotipurile și prejudecățile au și o funcție socială. Multe stereotipuri și prejudecăți ne dau sentimentul că suntem superiori celorlalți. La prima vedere, acest lucru nu pare foarte simpatic, dar din punct de vedere psihologic este avantajos: ne simțim întăriți în încrederea în noi înșine. Stereotipurile îndeplinesc astfel o funcție afectivă importantă. Cu toate acestea, fiecare dintre funcțiile utile tocmai menționate are și un dezavantaj. Marele dezavantaj al simplificărilor este că detaliile și particularitățile importante rămân neconsiderate. Diversitatea, chiar și în cadrul unei culturi, este neglijată și toată lumea este pusă la un loc.
Un sentiment puternic de apartenență în cadrul unui grup este important. Dar poate duce, de asemenea, la excluderea altora, deoarece ideile noastre stereotipice spun că o persoană nu se „potrivește“ cu noi.
Stima de sine este importantă și cu toții dorim să ne simțim bine în pielea noastră. Dar înseamnă asta că trebuie să ne devalorizăm unii pe alții? Și unde duce asta? Limitele dintre superioritate și aroganță sunt fluide. Stereotipurile au o față de Janus.
Cu aceste cunoștințe, putem să ne examinăm critic ideile stereotipice și prejudecățile atunci când ne întâlnim cu alte persoane.
Literatură
Friesenhahn, Günter: Stereotipuri și prejudecăți. În: Modulul „Învățare interculturală“ pe portalul Fachstelle für Internationale Jugendarbeit der Bundesrepublik Deutschland e. V. (Centrul pentru munca internațională a tinerilor din Republica Federală Germania). IJAB : https://www.dija.de/fileadmin/medien/downloads/Dokumente/Guenter2IKL.pdf [16.11.2017].
Ganter, Stephan (1997): Stereotipuri și prejudecăți: Conceptualisation, Operationalisation and Measurement (Conceptualizare, operaționalizare și măsurare). Mannheim: Mannheim Centre for European Social Research.
Gardner, R. C. (1994): Stereotypes as Consensual Beliefs. În: Zanna, Mark P./ Olson, James M. (eds.): The Psychology of Prejudice (The Ontario Symposium on Personality and Social Psychology, 7) Hillsdale: Lawrence Erlbaum, 1-5.
Lippmann, Walter (1992): Opinia publică. New York: Harcourt Brace.
Quasthoff, Uta (1998): O contribuție la dinamizarea cercetării stereotipurilor. În: Heinemann, Margot (ed.): Sprachliche und soziale Stereotype (= Forum angewandte Linguistik). Frankfurt am Main: Peter Lang, 47-72.
Thomas, Alexander (2006): Semnificația prejudecății și a stereotipului în acțiunea interculturală. În: Interculture Journal. Vol. 5, nr. 2.