La sfârșitul anilor 1970, lingvistul australian Craig Volker a aflat în orașul australian Goldcoast de la o elevă care vorbea germana acasă, în Papua Noua Guinee. Astfel, lingvistul a descoperit o limbă creolă necunoscută pe atunci, cunoscută sub numele de „Unserdeutsch“ (cf. welt.de 2016). Această limbă creolă de origine germană este vorbită astăzi de aproximativ 100 de persoane în Papua Noua Guinee (cf. Haarmann 2002, 268). În comparație cu Unserdeutsch, pe care o vorbesc foarte puțini oameni, în Papua Noua Guinee s-a dezvoltat o limbă pidgin separată, numită Tok Pisin, pe baza limbii engleze, care este vorbită chiar de aproximativ 2,5 milioane de persoane în prezent (cf. Haarmann 2002, 361).
Delimitare
În principiu, este dificil să se facă o distincție clară între limba pidgin și limba creolă, deoarece tranziția este fluidă. Cu toate acestea, limba pidgin se referă la o „limbă de contact comercial construită special pentru acest scop sau o limbă comercială auxiliară care a evoluat pentru a răspunde nevoilor de comunicare care apar în comerț și afaceri în zona porturilor de peste mări“ (Lewandowski 1994, 815). Astfel, o limbă pidgin apare într-o situație de urgență lingvistică, în contactul dintre vorbitorii a două sau mai multe limbi fără o înțelegere reciprocă a limbii (cf. Bußmann 2002, 518). În cazul în care limba pidgin se nativizează, adică se transformă într-o limbă maternă, aceasta se numește limbă creolă.
Origine
Deși originea termenului nu este clar stabilită, în cadrul cercetărilor se presupune că termenul pidgin poate fi urmărit până la o pronunție chineză a cuvântului englezesc business „Geschäft, Handel“ (cf. Bußmann 2002, 518). Limbile pidgin au apărut în coloniile de peste mări atunci când limbile conducătorilor europeni (engleză, franceză, spaniolă, olandeză, portugheză) au preluat rolul de limbi donatoare și au devenit lingua franca (cf. Bußmann 2002, 518). În acest context, limba donatoare este o „varietate dominantă, prestigioasă, mai valoroasă din punct de vedere social în cadrul unei comunități lingvistice, care are o influență durabilă asupra varietății mai puțin valoroase“ (Bußmann 2002, 668 și urm.).
Clasificare
Următoarele caracteristici clasifică limba pidgin ca atare:
– Nu este vorbită de nimeni ca limbă maternă.
– Are structuri fonologice, morfologice și sintactice simplificate.
– Are un vocabular foarte redus.
– De obicei, nu este scrisă.
– Servește ca mijloc de comunicare pentru diferite grupuri etnice în situații multilingve (cf. Lewandowski 1994, 816).
Moștenirea epocii coloniale
Ca moștenire imaterială a colonizării, în Papua Noua Guinee, dar și în Africa se vorbesc limbi pidgin, care au la bază limbi europene și „au apărut ca produse de fuziune în contact cu limbile africane, de exemplu, pidgin-ul camerunez sau Wes Cos, Krio, Crioulo sau creola portugheză din Africa de Vest“ (Haarmann 2002, 129). În plus, un pidgin numit „Kitchen German“ (în engleză „Namibian Black German“/“NBG“) a fost creat în Namibia (Africa) în cursul perioadei coloniale germane și este vorbit de aproximativ 15.000 de persoane.
Literatură
Bußmann, H. (ed.) (2002): Lexikon der Sprachwissenschaft. Ed. a 3-a. Stuttgart: Kröner.
Haarmann, H. (2002): Sprachenalmanach. Fapte și cifre despre toate limbile din lume. Frankfurt: Campus.
Heine, Matthias (2016): Cum au inventat copiii din Neuprommern o limbă. https://www.welt.de/kultur/article153927764/Wie-Kinder-aus-Neupommern-eine-Sprache-erfanden.html [17 dec. 2019].
Lewandowski, T. (1994): Dicționar lingvistic. Ed. a 2-a. Wiesbaden: Quelle & Meyer.