Neonazism
Definiție
Termenul „neonazism“ se referă la un grup politic care are ca principală caracteristică „încercarea (după 1945) de a reînvia național-socialismul“. Principalele caracteristici ale ideologiei acestui grup sunt naționalismul, rasismul, solicitarea unui „Führerstaat“ autoritar și abolirea principiilor democratice. Spre deosebire de extrema dreaptă subculturală, neonaziștii se caracterizează printr-un activism politic mai puternic. O parte mai mare a scenei neonaziste se identifică direct cu orientarea conducerii politice și cu sentimentele rasiste din epoca nazistă, în care această ordine statală autoritară este văzută ca fiind ideală. „Cu toate acestea, în anumite părți ale scenei, politicile lui Adolf Hitler sunt văzute ca o îndepărtare de la „doctrina pură“ a presupusului adevărat național-socialism.“
Apariție și răspândire
Începând aproximativ de la sfârșitul anilor 1970, s-au format grupuri neonaziste, în principal în RDG (1949-1990), care, spre deosebire de vechii naziști, nu au o legătură directă cu cel de-al Treilea Reich și cu regimul lui Adolf Hitler. Reprezentanții neonazismului sunt, prin urmare, în principal tineri care îmbrățișează ideologiile național-socialismului și care prezintă, de asemenea, o mai mare înclinație spre violență.
În 1996, liderul federal al NPD (Partidul Național-Democrat din Germania), Udo Voigt, a reușit să atragă în partidul său tot mai multe secțiuni și grupuri din spectrul de extremă dreapta, după care activitatea politică publică a crescut, de asemenea, din ce în ce mai mult. Începând cu 1997, au avut loc anual peste 100 de demonstrații, marșuri și mitinguri ale dreptei radicale.
În anul 2000, numeroase asociații au fost interzise din cauza nivelului ridicat de agresivitate și a disponibilității de a folosi violența și s-au format asociații libere de persoane, numite și camaraderii. Numărul neo-naziștilor este de 2200.
În 2007, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției a estimat că existau aproximativ 4 400 de neonaziști și 107 grupuri și organizații neonaziste. Puțin peste 5.000 de extremiști de dreapta apar de obicei la evenimente publice.
Începând cu 2010, numărul evenimentelor publice a scăzut, deoarece activiștii au acționat în mod repetat împotriva lor. Oficiul pentru Protecția Constituției numără 153 de grupuri neonaziste și 5 600 de neonaziști.
- scenele extremiste de dreapta sunt acum, de asemenea, interconectate în rețelele de scene muzicale și scenele mixte subculturale (hooligans/rockeri). Există alte 6.600 de persoane și structuri nepartizane de extremă dreapta. În total, potențialul extremist de dreapta este estimat la 32 080 de persoane, din care aproximativ 13 000 sunt extremiști de dreapta orientați spre violență.
Caracteristici și influență
Adepții neonazismului pot fi identificați pe baza diferitelor caracteristici:
– reprezintă o atitudine radicală, extremă din punct de vedere politic, care este afișată, susținută și mărturisită
– ordinea de bază liberală, democratică este respinsă cu strictețe
– au o dorință pentru un sistem de stat autoritar și totalitar
– reprezintă idei violente, rasiste și naționaliste
– alte națiuni sunt descrise ca fiind inferioare
– se dorește o comunitate națională bazată pe „rasă“, care limitează drepturile fundamentale ale individului și respinge democrația
– sunt convinși de anti-pluralism
– cer un stat conducător cu un principiu de ordine militarizat
– Există o negare sau o relativizare constantă a național-socialismului și a celui de-al treilea Reich, care este considerat idealul unei ordini statale.
– Agitație agresivă împotriva străinilor, imigranților și refugiaților.
În trecut, susținătorii și apărătorii opiniilor politice de extremă dreapta puteau fi adesea recunoscuți după aspectul lor. Jachetele de bombardier, cizmele Springer și capetele de piele reprezentau aspectul exterior tipic. Astăzi, însă, aceasta este doar una dintre numeroasele prejudecăți.
În public, runele (de exemplu: soarele negru), semne din mitologia nordică (de exemplu, crucea celtică albă ca simbol al „rasei albe“) sau simboluri similare sunt adesea folosite de grupuri pentru a se identifica. Următoarele coduri numerice sunt, de asemenea, folosite în mod repetat în public: 18 (Adolf Hitler), 88 (Heil Hitler), 14 (14 cuvinte – David Lane), 19/8 Sieg Heil), 28 (sânge și onoare) și multe altele. .
Astfel de simboluri și semne sunt folosite în public, respectiv pictate sau scrise, pentru a provoca adversarii și pentru a întări sentimentul de apartenență și de comunitate atunci când sunt citite. Evenimente precum sărbătoarea solstițiului sau festivalurile „Ostara“ sunt, de asemenea, folosite ca pretext pentru a se reuni ca subcultură de extremă dreapta. De asemenea, anumite mărci, stiluri vestimentare sau muzicale exprimă o anumită afiliere:
– Apariția ca skinheads (astfel încât să se acorde un avantaj în conflicte sau dispute).
– anumite grupuri și formații muzicale (Black Metal, Dark Wave)
– anumite mărci, cum ar fi Lonsdale, au fost purtate de mulți neonaziști. Astfel de mărci își mărturiseau în mod repetat opoziția față de subcultura extremă și mulți oponenți ai acesteia au început să le poarte pentru a provoca
– șireturile sunt purtate în două culori (una roșie, una albă – blood & honour)
– marca Doc Martens a început în mod deliberat să producă cizme de sărituri pentru a le aduce în mijlocul oamenilor, astfel încât să își piardă conotația negativă
– marca New Balance a fost adesea purtată de NN din cauza „N“ de pe pantofi (de asemenea, au făcut mărturisiri publice împotriva NN)
– Helly Hanson este adesea purtat („H… H…“)
– mărci precum Dobermann, Pitbull, Troublemaker, Streetwear, ProViolence sunt adesea asociate cu extremiștii de dreapta.
– marca Dobermann a recunoscut că are legături cu scena de dreapta și vinde în mod deliberat hainele în magazine cu, de exemplu, Pitbull, pentru a provoca. Deoarece hainele au un stil similar, ambelor mărci li se atribuie legăturile cu scena de dreapta
Toți neonaziștii sunt extremiști de dreapta, dar nu toți extremiștii de dreapta sunt neonaziști. Nu îți poți da seama dacă cineva aparține sau nu subculturii neonazismului pe baza aspectului său exterior.
Neonazismul este o mișcare politică și ideologică bazată pe fundamentele național-socialismului. Neo-naziștii se străduiesc adesea pentru o societate omogenă din punct de vedere etnic, în care rasele albe sunt considerate superioare. Ei sunt de obicei antiliberali, antidemocratici și antipluraliști și susțin violența și terorismul ca mijloc de a-și atinge obiectivele.
Exemple recente de neonazism sunt, din păcate, încă evidente în multe părți ale lumii, inclusiv în Europa, America de Nord și Australia. Iată câteva dintre incidentele și evoluțiile recente:
– În Germania, formațiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a intrat în Bundestag și, de atunci, nu s-a debarasat complet de rădăcinile sale din scena neonazistă. Există, de asemenea, un număr tot mai mare de grupuri și persoane de dreapta care îmbrățișează în mod deschis național-socialismul.
– În SUA, ascensiunea lui Donald Trump a consolidat mișcarea de dreapta și a dus la o creștere a infracțiunilor motivate de ură. Un exemplu în acest sens este atacul asupra clădirii Capitoliului din ianuarie 2021 de către susținători ai lui Trump, care a prezentat numeroase simboluri și sloganuri neonaziste.
– În Suedia, Mișcarea de extremă dreapta Rezistența Nordică a câștigat influență în ultimii ani și a comis mai multe atacuri violente. Grupul are legături strânse cu scena neonazistă și susține utilizarea violenței pentru a-și atinge obiectivele politice.
– În Australia, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a grupurilor și activităților de dreapta, inclusiv a celor care au legături cu neonazismul. Un exemplu este grupul Antipodean Resistance, cunoscut pentru acțiunile sale violente și pentru opiniile neonaziste.
Aceste exemple arată că neonazismul este încă o amenințare reală pentru societate și că trebuie să continuăm să ne opunem acestei ideologii și susținătorilor săi.
Literatură
Adler, Sabine: Die DDR und ihre Neonazis: Real existierender Rechtsextremismus, 10.10.19, https://www.deutschlandfunk.de/die-ddr-und-ihre-neonazis-real-existierender.862.de.html?dram:article_id=460746 (ultima accesare 04.12.2020)
Egenberger, Christopher (2008): Woran erkennen ich Rechtsextreme? https://www.bpb.de/politik/extremismus/rechtsextremismus/41314/woran-erkenne-ich-rechtsextreme?p=0 (ultima accesare 04.12.12.2020)
Hennig Eike (1993) Militantismul neo-nazist și stilurile de viață xenofobe în „vechea“ și „noua“ Republică Federală a Germaniei. În: Otto HU., Merten R. (eds) Rechtsradikale Gewalt im vereinigten Deutschland. VS Verlag für Sozialwissenschaften, Wiesbaden.https://doi.org/10.1007/978-3-322-97285-9_5 (ultima accesare 04.12.2020).
Nandlinger, Gabriele: Când vorbim de extremism de dreapta, radicalism de dreapta sau neonazism….? 25.07.2008. https://www.bpb.de/politik/extremismus/rechtsextremismus/41312/was-ist-rechtsextrem?p=1 (ultima accesare 04.12.2020)
Radke, Johannes: Der rechtsextreme „Kampf um die Straße“, 14.05.2014, https://www.bpb.de//politik/extremismus/rechtsextremismus/184385/der-rechtsextreme-kampf-um-die-strasse (accesat ultima dată la 04.12.2020).
https://www.duden.de/rechtschreibung/Neonazismus (accesat ultima dată la 04.12.2020)
https://www.verfassungsschutz.de/de/service/glossar/neonazismus-neonationalsozialismus (accesat ultima dată la 04.12.2020)
https://verfassungsschutzberichte.de/pdfs/vsbericht-2000.pdf
https://publikationen.uni-tuebingen.de/xmlui/bitstream/handle/10900/63273/vsb2010.pdf?sequence=1&isAllowed=y