Multilingvism

Multilingvismul – sau multilingvismul – se referă la capacitatea de a vorbi sau de a înțelege mai multe limbi (diverse) (Duden 2018). „Aceste limbi diverse includ nu numai limbile oficiale, ci și limbile regionale, minoritare și de semne și chiar varietăți lingvistice, cum ar fi dialectele“ (Riehl 2014, 9).

Un concept extrem de vag

Termenul (generic) de multilingvism asociază simultan diverse forme de achiziție a limbii în ontogeneza unei persoane, precum și utilizarea în viața de zi cu zi, în viața profesională și în instituții (cf. ibidem, 9). Astfel, în lumea germanofonă, termenii multilingvism și bilingvism, precum și poliglot sunt adesea utilizați ca sinonime. Acest lucru evidențiază fluiditatea și definiția nedefinită în mod clar a termenului (cf. Petersen 2014, 19). Mai degrabă, termenul de multilingvism se caracterizează prin neclaritatea definiției sale, deoarece cuprinde „un număr infinit de niveluri de competență comunicativă“ (Hernig 2005, 163).

În general, multilingvismul este identificat prin patru criterii de definire:

Tipul de achiziție

Aici se face referire la achiziția simultană și succesivă și se diferențiază în consecință. Fazele vieții (de exemplu, copilăria sau vârsta adultă) joacă un rol decisiv (cf. Lüdi/Py 2017, 7; Riehl 2014, 11 și urm.).

Condiții sociale

Acest criteriu de definire face distincție între multilingvismul individual, societal și instituțional (cf. Riehl 2014, 12).

Competență

Definiția multilingvismului dată de Oksaar (Oksaar 1980, 43) este adesea utilizată și descrisă ca nivel de competență: „Eu definesc multilingvismul din punct de vedere funcțional. Presupune că, în majoritatea situațiilor, multilingvul poate trece cu ușurință de la o limbă la alta atunci când este necesar. Relația dintre limbi poate fi destul de diferită – într-una dintre ele, în funcție de structura actului de comunicare, inclusiv de situații și subiecte, poate fi folosit un cod mai puțin elocvent, iar în cealaltă un cod mai elocvent“ (Lüdi/Py 2017, 8).

Constelații lingvistice

Se referă la statutul limbilor implicate. Multilingvismul se caracterizează fie prin două (sau mai multe) limbi culturale pe deplin dezvoltate, de prestigiu internațional, de exemplu germano-rusă, fie printr-o limbă cu o rază regională, comunicativă, cum este cazul unui dialect (cf. Lüdi/ Py 2017, 6; Riehl 2014, 16 și urm.).

De la mitul monolingvismului

Multilingvismul este adesea declarat ca fiind ceva unic, în timp ce habitusul monolingv pare ancorat instituțional. Cu toate acestea, în vremurile unei societăți globalizante, monolingvismul este mai degrabă considerat o „raritate“ (cf. Boschung/ Dietrich 2011, III; Riehl 2014, 9 f.). Natarajan vorbește chiar de o invenție a monolingvismului: „Este evident, în consecință, până în ziua de azi, că multilingvismul și plurilingvismul sunt puse în valoare în contextul diversității, dar în cadrul gândirii dominante, se recunoaște totuși fiecărei persoane o singură limbă, care. Astfel, individul nu este perceput ca fiind competent în mod diferit în mai multe limbi. Persoanei multilingve îi lipsesc astfel posibilitățile de identificare, de numire și de descriere.“ (Ziese/ Gritschke 2016, 261).

Cauzele multilingvismului sunt, în cea mai mare parte, de natură politică (de exemplu, migrația), economică sau istorică. De asemenea, se face o distincție între multilingvismul natural și cel mediat didactic.

Literatură

Boschung, Dietrich/ Riehl, Claudia M. (eds.) (2011): Historische Mehrsprachigkeit: Workshop al Centrului pentru Culturi Mediteraneene Antice (ZaKMiRa) și al Centrului pentru Diversitate Lingvistică și Multilingvism (ZSM) de la Universitatea din Köln, iulie 2008. Aachen: Shaker.

Duden (2018): Multilingvism | Ortografie, sens, definiție. https://www.duden.de/rechtschreibung/Mehrsprachigkeit [22.06.2018].

Hernig, Marcus (2005): Germana ca limbă străină. O introducere. Wiesbaden: VS.

Lüdi, Georges/ Py, Bernard (2017): Bilingv prin migrație: introducere în studiul multilingvismului folosind exemplul a două grupuri de imigranți din Neuchâtel (Elveția). Tübingen: Niemeyer.

Oksaar, Eis (1980): Multilingvismul, contactul lingvistic și conflictul lingvistic. În: Nelde, Peter Hans (ed.): Sprachkontakt und Sprachkonflikt. Wiesbaden: Franz Steiner.

Petersen, Inger (2014): Capacitatea de scriere și multilingvismul. Berlin: De Gruyter.

Riehl, Claudia M. (2014): Multilingvismul: O introducere. Darmstadt: WBG.

Ziese, Maren/ Gritschke, Caroline (2016): Geflüchtete und kulturelle Bildung. Formate și concepte pentru un nou domeniu de practică. Bielefeld: Transcript.