Termenul de mit provine din greaca veche mýthos „fabulă, cuvânt, discurs, legendă, poveste“ și are un sens puternic simbolic (cf. Duden 2015, 1113).
O definiție a mitului care să fie satisfăcătoare pentru toate disciplinele este greu de găsit, deoarece mitul nu se definește prin obiectul mesajului său, ci prin modul în care îl exprimă. Există limite formale pentru un mit, dar nu și pentru conținutul său. Mitul original, transmis prin intermediul narațiunilor orale, leagă experiențele elementare ale propriei existențe, ale societății și ale naturii într-o structură a lumii ficțională, emoțională și simbolică (cf. Brandt 2004, 10 și urm.).
Mitul este un sistem de comunicare, un mesaj. Ca urmare, mitul nu poate fi un obiect, un concept sau o idee. Mai degrabă, este un mod de semnificație, o formă (cf. Barthes 2010, 251). Prin intermediul sistemului de comunicare, tot ceea ce intră într-un discurs poate deveni un mit. În acest sens, mitul nu este determinat de mesajul său, ci de modul în care este exprimat (cf. Barthes 2010, 251). Pe de o parte, mitul este înțeles ca un text ficțional care descrie adevărul, iar pe de altă parte, ca o narațiune ficțională și neverosimilă care comunică cunoștințele și poveștile umanității timpurii într-o formă codificată (cf. Barthes 2010, 252). Miturile arată fundamentele culturii și sunt, de cele mai multe ori, polisemice sau polifuncționale. Ele explică și influențează lumea prin tematizarea etapelor centrale ale vieții umane și diseminarea unor declarații teologice și politice. În afară de incantații, povești și legende, miturile se regăsesc și în rituri și festivaluri. Cu toate acestea, în discursurile științifice, se evită utilizarea în limbajul cotidian a termenului de mit (cf. Waechter 2010).
Mitul modern
În modernitate, totul poate deveni un mit. În Metzler Lexikon moderner Mythen, miturile generate în modernitate sunt numite și caracterizate. Miticul este înțeles ca o percepție subiectivă a semnificației individuale în termeni de memorie culturală, de exemplu: „Mitul este o percepție subiectivă a semnificației individuale în termeni de memorie culturală, de ex:
– persoane istorice (de exemplu, Willy Brandt, Marilyn Monroe)
– personaje de ficțiune (de exemplu, Asterix, Don Quijote)
– evenimente (de exemplu, mișcarea din 68, scufundarea Titanicului)
– Locuri (de exemplu, Alpii, Dresda)
– Idei/concepte (de exemplu, libertatea, tinerețea veșnică)
– Instituții (de exemplu, servicii secrete, Mafia)
Un exemplu de mit modern este, de exemplu, Pippi Longstocking. Această figură reprezintă copilul etern și are funcția de purtător de speranță. Mitul paradisului este asociat cu Pippi, deoarece Pippi Longstocking trăiește într-o stare asemănătoare paradisului, lipsită de constrângeri și determinată de prietenie, poftă, fericire și fantezie (cf. Wodianka, Ebert 2014, 296-297).
Citate
„Miturile sunt povești pe care oamenii din toate timpurile și culturile și le spun unii altora în fața unor fenomene aparent inexplicabile, care sunt în același timp pe cât de înfricoșătoare, pe atât de seducătoare: [narațiunea mitică] alungă stranietatea înspăimântătoare a subiectului său, dar mai ales păstrează ambivalența fascinantă inerentă inexplicabilului.“ (Münker și Roesler 1997, 8)
„Mitul nu ascunde nimic și nu pune nimic la vedere. El deformează. Mitul nu este nici o minciună, nici o mărturisire. Este o deformare.“ (Roland Barthes, 1957)
„Studiul mitului a devenit punctul de contact al mai multor ramuri ale științei: […] istorici și sociologi, literari și gramaticieni, germaniști și romanici, celticieni și slaviști, toți vorbesc despre el, fiecare între ei. Nici mitologia nu este la adăpost de logicieni și psihologi, de metafizicieni și epistemologi – ca să nu mai vorbim de oaspeți, de teosofi, de astrologii din zilele noastre sau de oamenii de știință.“ (Malinowski, 1926)
Literatură
Barthes, Roland (2010): Miturile vieții cotidiene. Berlin: Suhrkamp.
Brandt, Reinhard (2014): Myth and Mythology. În: Brandt, Schmidt (eds.): Myth and Mythology. Berlin: Akademie.
Duden (2015): Deutsches Universalwörterbuch. 8-a ed.: Deutsches Universalwörterbuch. Berlin: Duden.
Malinowski, Bronislaw (1926): Rolul mitului în viață. În: ders. (ed.): Scrieri despre antropologie. Frankfurt am Main.
Münker, Stefan/ Roesler, Alexander (1997): Prefață. În: Münker, Stefan/ Roesler, Alexander (eds.): Mythos Internet. Frankfurt am Main: Suhrkamp.
Waechter, Matthias (2010): Mythos. În: Docupedia-Zeitgeschichte, Zentrum für Zeithistorische Forschung Potsdam. https://zeitgeschichte-digital.de/doks/frontdoor/deliver/index/docId/581/file/docupedia_waechter_mythos_v1_de_2010.pdf [09.05.19].
Wodianka, Stephanie/ Ebert, Juliane (2014): Metzler Lexikon moderner Mythen: Figuren, Konzepte, Ereignisse. Stuttgart: J. B. Metzler.