Istoria lumii

„Nu mai este intenția didacticii istoriei de a le preda elevilor cât mai multe cunoștințe rezistente la uitare dintr-un canon fix. Dimpotrivă, ea se întreabă și gândește cum pot învăța elevii întrebări, metode de gândire, moduri de lucru și conținuturi ale istoriei care sunt importante pentru ei la școală, pentru a le spori capacitatea de memorare și pentru a le conecta cu o imaginație socială iluminată istoric.“ (Bergmann et al. 2003, 3)

Acest citat ilustrează încercarea de a regândi cunoștințele istorice pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă mai bine procesele și problemele contemporane într-o lume în care „globalul pătrunde din ce în ce mai mult în local“ (Forster/ Popp 2003, 5). Aici intervine istoria universală cu perspectiva sa macro. Potrivit lui Conrad, istoria mondială sau istoria globală încearcă să depășească istoriile naționale și spațiile lor închise pentru a reprezenta și înțelege mai bine „procesele transnaționale, relațiile de schimb, dar și comparațiile în cadrul contextelor globale“ (Conrad 2013, 9).

Ce este istoria mondială?

Pentru mulți autori, termenii de istorie universală și istorie globală au convergent în așa măsură încât se poate vorbi de sinonime (cf. Sieder/Langthaler 2010, 9), ceea ce este asumat și în cele ce urmează în acest text. Mai general, istoria globală se referă la o formă de analiză istorică în care fenomenele, evenimentele sau procesele pot fi plasate în contexte globale (cf. Conrad 2013, 9). Interconexiunile lumii globalizate reprezintă punctul de plecare al istoriei globale, cu accent pe schimbul dintre „lucruri, oameni, idei și instituții“ (Conrad 2013, 9). Istoria mondială contemporană pune sub semnul întrebării orientarea curriculumului de istorie și orientarea istorico-națională și se caracterizează mai ales prin analiza proceselor de globalizare și prin faptul că le permite elevilor să dezvolte o perspectivă macro asupra problemelor globale (cf. Forster/ Popp, 5).

Cu toate acestea, un studiu de istorie mondială nu trebuie să fie deloc global. Conrad descrie că „acesta […] poate fi global, dar în funcție de subiect sau de întrebare […] nu trebuie să cuprindă întreaga lume“ (Conrad 2013, 10). (Conrad 2013, 10). Cele mai importante perspective sau întrebări ar rezulta din interfețele dintre nivelurile local și global și „manifestarea lor locală“ (Conrad 2013, 10). Pe serverul educațional de stat din Baden-Württemberg, istoria globală este înțeleasă ca un domeniu tânăr al studiilor istorice care atrage din ce în ce mai mult atenția și în alte discipline. Chintesența acestei abordări tinere ar fi schimbarea perspectivei de la accentul eurocentric și occidental către o conștientizare a culturilor non-europene (cf. Marks 2006, 178-180). Cu toate acestea, o definiție precisă a istoriei globale este cu greu posibilă, deoarece abordările pornesc de la momente diferite în timp. Acest lucru este demonstrat și în proiectul big history, care începe cu Big Bang-ul (cf. Conrad/Eckert 2007, 25).

Aici devine clar că, deși abordările istoriei globale și mondiale sunt similare în perspectiva lor macro, sfera spațială și temporală a acestei perspective poate varia foarte mult de la o abordare la alta, astfel încât o definiție uniformă și precisă a acestui domeniu pare imposibilă (cf. Conrad/Eckert 2007, 25). Simon scrie următoarele cu privire la întrebarea ce este marea istorie: „Ce este marea istorie?

„Big History este un domeniu tânăr, transdisciplinar, în care cercetători din diverse discipline academice caută să dea sens poveștii spuse de întreaga cunoaștere umană“. (Simon 2015, 2)

Scopul pur și simplu și interdisciplinaritatea acestei definiții diferă semnificativ de abordările care „doar“ caută să descrie procesele de globalizare sau contextele globale și să le facă mai ușor de înțeles. În abordarea big history, descoperirile științifice sunt contextualizate în contextul istoriei și civilizației umane și încorporate într-o „poveste“: „Și este legată împreună cu arta de a povesti, care este provincia științelor umaniste“ (Simon 2015, 2).

Pe de altă parte, potrivit lui Conrad și Eckert, în cadrul domeniului istoriei mondiale pot fi identificate patru perspective generale care au apărut în ultimii ani: Economia mondială și sistemul mondial, Analiza civilizației, Istoria globalizării și Studii postcoloniale (cf. Conrad/ Eckert 2007, 15 și urm.). Pe de altă parte, potrivit lui Sieder și Langthaler, istoria globală sau mondială „include, de asemenea, comparații sociale și culturale în științele educației […], în științele politice, în cercetarea antropologică socială și culturală [și] în studiile culturale“ (Sieder/ Langthaler 2010, 10).

Devine clar că nu s-a ajuns încă la un acord în jurul discuției academice privind o definiție a istoriei globale, deoarece diferitele abordări diferă prea mult unele de altele, întrucât „nu [există] aproape nicio limită pentru posibilele subiecte de istorie globală“ (Conrad 2013, 198). În general, se poate afirma, pentru dimensiunea timpului, că majoritatea abordărilor de istorie globală se concentrează pe contextele „epocii moderne“ și se distanțează astfel de proiectul unei mari istorii care începe cu Big Bang-ul (cf. Conrad/ Eckert 2007, 25). Viziunea asupra dimensiunii spațiale a abordărilor de istorie mondială sau de istorie globală nu este întotdeauna îndreptată spre întreaga lume, cu atât mai mult „conștientizarea conexiunilor globale“ (Conrad/ Eckert 2007, 27) joacă un rol important în timpul analizei.

Rezumat

Se poate afirma că istoria universală încearcă să schimbe perspectiva de la o perspectivă micro la o perspectivă macro, concentrându-se asupra și încercând să dezvăluie interconexiunile globale. În consecință, potrivit lui Conrad, pot fi remarcate două potențiale principale ale istoriei globale. Pe de o parte, istoria mondială poate deschide calea către o conștiință istorică globală prin concentrarea asupra schimburilor internaționale (cf. Conrad 2013, 26). Pe de altă parte, istoria globală deschide posibilitatea de a privi istoria dintr-o perspectivă de ansamblu și, astfel, de a arăta o viziune mai critică asupra anumitor evoluții (cf. Conrad 2013, 27). Acest domeniu al studiilor istorice este, de asemenea, susceptibil să câștige în importanță pentru comunicarea interculturală.

Literatură

Bergmann, Klaus/ Mayer, Ulrich/ Pandel, Hans-Jürgen/ Schneider, Gerhard (2003): Pe forumul Serii de învățare istorică. În: Popp, Susanne/ Forster, Johanna (eds.): Curriculum Weltgeschichte – Globale Zugänge für den Geschichtsunterricht. Schwalbach, 3.

Christian, David (2011): David Christian – Gesamtgeschichte, 11 aprilie. https://www.youtube.com/watch?v=yqc9zX04DXs [03.07.2019].

Conrad, Sebastian (2013): Global History – An Introduction, München: Beck.

Conrad, Sebastian/ Eckert, Andreas (2007): Globalgeschichte, Globalisierung, multiple Modernen: Zur Geschichtsschreibung der modernen Welt. În: Conrad, Sebastian/ Eckert, Andreas/ Freitag, Ulrike, (eds.): Globalgeschichte – Theorien, Ansätze, Themen. Frankfurt am Main: Campus, 7-49.

Forster, Johanna/ Popp, Susanne (eds.) (2003): Curriculum Weltgeschichte – Globale Zugänge für den Geschichtsunterricht, Schwalbach: Wochenschau Verlag.

Marks, Robert B. (2006): The Origins of the Modern World: A Global World History, Stuttgart: Konrad Theiss.

Sieder, Reinhard/ Langthaler, Ernst (eds.) (2010): Globalgeschichte 1800-2010. Viena/ Köln/ Weimar: Böhlau.

Simon, Richard B. (2015): Ce este marea istorie. În: Simon, Richard B./ Behmand, Mojgan/ Burke, Thomas (eds.): Teaching Big History. Oakland: University of California Press, 1-20.