Integrare

Termenul de integrare (latină integratio) înseamnă „refacerea unui întreg“ (Hillmann 2007, 383). În sociologie, se referă la o „integrare comportamentală și legată de conștiință în sau alinierea la structurile de valori și modelele de comportament“ (ibid.). De obicei, un grup social sau indivizii unei societăți omogene sunt contrastați și comparați între ei, astfel încât să se poată face clasificări între cei integrați și cei neintegrați (cf. Gregori 2015, 25). Este un termen foarte complex, astfel încât nu există un consens cu privire la ceea ce se înțelege exact prin el (cf. Grosche 2015).

Diferite definiții

Consiliul de experți (SVR) al Fundațiilor germane pentru integrare și migrație oferă următoarea definiție:

SVR înțelege integrarea ca fiind participarea tuturor la domeniile centrale ale vieții sociale cu șanse cât mai egale posibil. Acestea variază de la creșterea și educația timpurie în familie, precum și în instituțiile publice preșcolare, educația școlară, formarea profesională și o viață autodeterminată prin muncă și câștigurile acesteia și care nu depinde de transferuri, până la participarea politică – care depinde de statut -, precum și participarea la cele mai diverse sisteme de protecție și de asistență socială în cadrul statului de drept și al statului social (Sachverständigenrat deutscher Stiftungen für Integration und Migration 2019). Filsinger confirmă această definiție și sintetizează integrarea ca fiind „participarea egală (accesul la justiție) la resursele economice, ecologice, sociale și culturale ale societății“ (cf. Hinrichs 2003 citat în Filsinger 2008, 8).

Integrarea sistemului și integrarea socială

Esser, pe de altă parte, face distincția între integrarea socială și integrarea sistemului pentru a face termenul mai ușor de înțeles. Prin integrare de sistem se înțelege integrarea unui sistem social ca întreg (cf. Esser 2004, 53). Integrarea socială, pe de altă parte, se referă la relația dintre indivizi și includerea acestora într-un sistem social deja existent (cf. ibidem, 46). Se pot distinge patru dimensiuni între ele:

– Culturația, care se referă la asimilarea „cunoștințelor, abilităților și „modelelor“ culturale, incluzând în mod specific socializarea lingvistică“ (ibid.),

– plasarea, care se referă la „asumarea drepturilor și ocuparea unor poziții“ (ibid.),

– interacțiunea, care se referă la legarea relațiilor sociale și includerea în rețelele centrale (cf. ibid.), și

– identificarea, care se realizează printr-o anumită loialitate față de sistemul social (cf. ibid.).

Integrarea poate reuși în diferite moduri, dar iată câteva sfaturi generale:

învățați limba: una dintre cele mai importante condiții prealabile pentru o integrare reușită este învățarea limbii țării gazdă. O bună cunoaștere a limbii facilitează stabilirea de contacte, găsirea unui loc de muncă și orientarea în viața de zi cu zi.
acordați atenție diferențelor culturale: Diferențele culturale pot fi un obstacol în calea unei integrări reușite. Este important să recunoașteți și să respectați aceste diferențe. În acest caz, formarea interculturală sau conversațiile cu localnicii pot ajuta la dezvoltarea înțelegerii reciproce.
Faceți contacte: contactele cu localnicii și cu alți migranți vă pot ajuta să vă acomodați mai repede în noul mediu. Acest lucru se poate face prin intermediul cluburilor, al întâlnirilor de cartier sau al cluburilor sportive.
Căutați un loc de muncă: munca este o parte importantă a integrării. Un loc de muncă nu aduce doar securitate financiară, ci și posibilitatea de a socializa și de a îmbunătăți cunoștințele lingvistice. 5. Încearcă să te integrezi în societate.
implicați-vă în comunitate: implicarea în comunitate poate contribui la promovarea integrării. Acest lucru se poate face prin voluntariat, angajament politic sau activități culturale.
rămâneți pozitiv: integrarea este un proces care necesită timp și răbdare. Există eșecuri și dificultăți, dar este important să rămâneți pozitivi și să vă concentrați asupra aspectelor pozitive.
Căutați sprijin: Este important să căutați sprijin atunci când apar dificultăți. Acesta poate fi reprezentat de servicii de consiliere profesională, dar și de prieteni, familie sau comunități religioase.

Literatură

Esser, Hartmut (2004): Ce alternativă la „asimilare“ există de fapt? În: Bade, Klaus/ Bommes, Michael (eds.): Migration-Integration-Bildung. Întrebări de bază și domenii problematice. IMIS-Beiträge Heft 23. Osnabrück, 41-59.

Filsinger, Dieter (2008): Condițiile unei integrări de succes – Monitorizarea și evaluarea integrării. Expertiză comandată de Fundația Friedrich Ebert. Bonn.

Georgi, Viola B. (2015): Integrare, diversitate, incluziune. În: Magazin II, 25-27. https://www.die-bonn.de/zeitschrift/22015/einwanderung-01.pdf [19.08.19].

Grosche, M. (2015). Ce este incluziunea? În: Kuhl, P./ Stanat, P./ Lütje-Klose, B./ Gresch, C./ Pant, H. A./ Prenzel, M. (Eds.): Inklusion von Schülern und Schülern mit sonderpädagogischem Förderbedarf in Schulleistungserhebungen. Fundamente și constatări. Wiesbaden: Springer, 17-39.

Hillmann, Karl-Heinz (2007): Wörterbuch der Soziologie. Ed. a 5-a. Stuttgart: Kröner.

Consiliul de experți al fundațiilor germane privind integrarea și migrația (2019): Societatea de imigrație. https://www.svr-migration.de/glossar/ [19.08.19].