Individualism

Individualismul se concentrează în mod fundamental pe interesele, drepturile și nevoile individului în raport cu mediul social, astfel încât libertatea individului reprezintă cea mai înaltă premisă. Individualismul este menit să faciliteze o idee nouă, mai cuprinzătoare și mai completă a libertății umane. Acesta afectează toate domeniile relevante din punct de vedere social, cum ar fi etica, normele, politica și economia.

Omul își urmărește propriile interese

Individualismul a apărut din filosofia iluministă. Individualismul raționalist susține opinia că ființele umane nu sunt, prin natura lor, potrivite pentru a se concentra asupra societății, ci își urmăresc doar propriile obiective și interese din rațiune. Conform acestei viziuni, comportamentul social al oamenilor poate fi atribuit întotdeauna doar interesului propriu (cf. Wass 2016).

Originile individualismului

Primele filozofii individualiste și-au găsit originile în rândul savanților greci încă din secolul al V-lea î.Hr. În istoria europeană, individualismul a început în primul rând odată cu apariția burgheziei europene, dar se spune că societatea americană, în special, este cea mai apropiată de individualism (cf. Taylor 1996). Dovada acestui fapt este fondarea constituției americane, în care individualismul este un principiu călăuzitor (cf. Mewes 2004).

Aspecte și valori ale individualismului și colectivismului

Statele industrializate sunt adesea clasificate de partea individualismului. Excepție fac statele din Asia de Est, cum ar fi Japonia sau Coreea de Sud, care, în ciuda industrializării, sunt încă considerate în mod clar colectiviste (cf. Hofstede/ Hofstede/ Minkov 2010). Practic, în colectivismul opus, nevoile personale sunt plasate sub nevoile grupului social. Alte aspecte, precum respectul față de părinți, armonia dintre ei și sociabilitatea, sunt valori care sunt foarte apreciate în colectivism. În schimb, aspectele care plasează individul deasupra societății sunt centrale în individualism. Acestea includ valori precum autonomia, încrederea în sine, competiția și obiectivele proprii ale individului (cf. Cho et al. 2010).

Literatura de specialitate

Cho, H.-j. (2015): Generația Spec care nu poate spune „nu“: Tinerii supraeducați și subocupați în Coreea de Sud contemporană. East asia cultures critique, volumul 23, numărul 3, 437-462.

Hofstede, G./ Hofstede, G./ Hofstede, G./ Minkov, M. (2010): Cultures and Organizations: Software of the Mind, New York: McGraw Hill Professional.

Mewes, H. (2004): Individualismul și teoria democratică americană: origini și semnificații originale. În: A. K. al. (eds.): Democratic Theory and the Development of Democracy (Teoria democratică și dezvoltarea democrației). Wiesbaden: VS, 75-100.

Taylor, C. (1996): Quellen des Selbst, die Entstehung der neuzeitlichen Identität. Frankfurt am Main: Suhrkamp.

Wass, B. (2016): Individualism versus colectivism – problema naturii împreună. În: Dippelreiter, M./ Prosl, C. (eds.): Individuum und Gesellschaft im Spannungsfeld zwischen Bindung und Freiheit. Klagenfurt: Wieser, 1-10.