Incluziune

Există diverse definiții sau domenii ale incluziunii. Referitor la originea latină a cuvântului, incluziune provine din includo „a cuprinde, a limita“ (cf. Pons). Incluziunea este văzută ca opusul excluderii sau ca o extensie a termenului de integrare (cf. Rohrmann 2014, 163).

Integrare și excludere

Conform dicționarului Duden, excluderea se referă la o excludere sau la o excludere. Integrarea este definită ca fiind includerea sau conectarea unor persoane sau grupuri diferite într-o unitate socială și culturală. Integrarea este, de asemenea, utilizată ca sinonim pentru incluziune, întrucât aceasta din urmă nu era atât de prezentă în trecut. Cu toate acestea, există diferențe semnificative. Deși integrarea înseamnă incluziune, rămâne o anumită distanță care distinge indivizii cu anumite caracteristici de ceilalți. Există o diferențiere între tipul „normal“ și tipul „diferit“ (cf. Grimm/ Meyer/ Volkmann 2015, 146). De exemplu, o școală incluzivă acceptă copii cu deficiențe, dar nu se adaptează la nevoile lor speciale (cf. Grimm/ Meyer/ Volkmann 2015, 145 și urm.).

Pe de altă parte, incluziunea înseamnă includerea tuturor indivizilor – indiferent de sexul sau de etnia din care fac parte sau dacă au deficiențe fizice sau mentale. Toată lumea este egală într-o societate eterogenă. Nu există un tip „normal“ sau „diferit“ stabilit de societate. În exemplul școlii, acest lucru înseamnă că structurile vechi, tradiționale, sunt desființate, iar nevoile tuturor sunt abordate în mod individual (cf. Grimm/ Meyer/ Volkmann 2015, 145).

Incluziunea și pedagogia

Pedagogia incluziunii se referă la copiii cu și fără dizabilități care învață împreună în grădinițe și școli obișnuite. Acest lucru trebuie extins și la lucrul împreună la vârsta adultă. Dar pot copiii cu dizabilități, mentale sau fizice, să învețe în același mod ca și copiii fără dizabilități?

Feuser definește pedagogia ca fiind o pedagogie incluzivă care predă, educă și formează – făcând dreptate fiecărui individ și fără a exclude sau marginaliza elevii (cf. Feuser 2005, 134). Simpla frecventare a unei școli obișnuite nu constituie incluziune pentru un copil cu handicap, deoarece acesta este integrat doar în exterior, dar continuă să fie exclus în interior (din punct de vedere psihologic/mental). Feuser citează cușca Guarino din jurul capului copilului ca un exemplu ilustrativ în acest sens (cf. Feuser 2005, 168 și următoarele).

În consecință, elevii sunt persoane eterogene într-o unitate integratoare care învață împreună, în cooperare unii cu alții (cf. Feuser 2005, 173). În concluzie, o pedagogie generală integrativă sau incluzivă constă, prin urmare, în faptul că „toți copiii și elevii se joacă, învață și lucrează în cooperare unii cu alții la nivelurile lor de dezvoltare respective, în funcție de competențele lor momentane de percepție, gândire și acțiune, în orientarea spre „următoarea zonă a dezvoltării lor“ pe și cu un obiect comun“ (Feuser 2005, 174).

Incluziunea în sociologie

Conceptul de națiune a căpătat importanță mai ales în secolele al XIX-lea și al XX-lea, când, în special în ceea ce privește Germania, aspirațiile și dorințele pentru un stat unificat și unitar au crescut și au fost în cele din urmă puse în aplicare. Trebuia să se treacă de la un mozaic de principate la o Germanie ca națiune.

În acest sens, o națiune are o funcție incluzivă, bazată pe limbă și pe o cultură comună, prin includerea sau unificarea sa într-un mare întreg.

În același timp, o națiune are un caracter exclusivist, servește la excluderea altor state/națiuni, ceea ce stă la baza succesului termenului (cf. Stichweh 2005, 42 și urm.). Cu toate acestea, conceptul de națiune nu a avut întotdeauna un caracter exclusiv față de imigrație; mai degrabă, atât în trecut, cât și în prezent, a servit la delimitarea altor state și, în același timp, a avut un caracter de obligație pentru subiecți față de stat.

La începutul epocii moderne, imigrația era dorită; era văzută ca o achiziție de noi subiecți și, prin urmare, de noi resurse. Emigrarea, pe de altă parte, era puternic descurajată (cf. Stichweh 2005, 41). Începând cu secolele al XIX-lea și al XX-lea, acest lucru s-a schimbat. Dreptul de a emigra a câștigat în importanță, dar imigrația a devenit mai dificilă din cauza ascensiunii ideilor național-socialiste și a conștientizării unei penurii tot mai mari de spațiu și resurse (cf. Stichweh 2005, 152).

Acest lucru a dus la formarea unei societăți globale formate din state naționale, care se străduiește să creeze un stat al bunăstării pe plan intern, dar care creează în mod deliberat un dezechilibru pe plan extern pentru a se separa și a concura între ele. Prin urmare, migranții reprezintă o amenințare pentru fiecare individ din acest stat bunăstării în ceea ce privește partea sa din această bunăstare. Această închidere a bunăstării este întărită de cultură și de etnicizarea membrilor săi, accentuând tendința de închidere a acesteia (cf. Stichweh 2005, 152 și urm.).

Pe de altă parte, statul este rezonanța unei uniuni naționale, o posibilitate de incluziune deplină, nu neapărat pe o bază socială, ci pe o bază juridică, cum ar fi extinderea legii divorțului în anii 1960, drepturi de vot egale pentru toți sau învățământul și serviciul militar obligatoriu. Aceasta a fost urmată inițial de o fază de incluziune, care a permis participarea. În cursul ulterior, ca și în prezent, în care participarea este percepută și ca o constrângere, deoarece individul este împins în fundal, se poate distinge o tendință spre libertatea de neparticipare. Ca urmare, conceptul de națiune își pierde o semnificație suplimentară (cf. Stichweh 2005, 43).

Salariu egal pentru muncă egală – excludere economică

Efectele excluziunii economice asupra vieții private și sociale vor fi arătate cu ajutorul exemplului salariilor în funcție de sex pe piața muncii.

În primul rând, trebuie spus că excluziunea economică nu se bazează pe o lipsă de eficiență, ci pe rezultatele sociale ale distribuției puterii și a resurselor (cf. Schönpflug 2009, 88).

Relațiile de gen au apărut din ierarhiile sociale care sunt consolidate în separarea dintre acțiunile publice și cele private, și anume ocuparea unui loc de muncă remunerat și munca domestică. Și chiar dacă femeile pot să se elibereze de sarcinile de muncă domestică, de multe ori acest lucru se întâmplă doar cu jumătate de normă, ele sunt adesea identificate cu rolul de mamă sau de îngrijitoare, ceea ce le influențează domeniul profesional. În plus, femeile sunt excluse din pozițiile cu venituri ridicate din știință, politică și economie, care sunt lipsite de orice influență sau putere (cf. Hanappi- Egger/ Hofmann 2005). Astfel, femeile rămân limitate în ceea ce privește stilul de viață și autonomia lor din cauza lipsei de recunoaștere care, din punct de vedere social, merge mână în mână cu pozițiile economice mai înalte.

În concluzie, excluderea este motivul pentru care este nevoie de incluziune.

Literatura de specialitate

Duden. Dicționarul online Duden. https://www.duden.de/suchen/dudenonline/integration [16.12.2018].

Duden (2006): Die deutsche Rechtschreibung. Ediția a 24-a. Mannheim: Bibliographisches Institut.

Feuser, Georg (2005): Copii și tineri cu dizabilități. Între integrare și segregare. Ed. a 2-a. Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft.

Grimm, Nancy/ Meyer, Michael/ Volkmann, Laurenz (2015): Predarea limbii engleze. Tübingen: Narr Francke Attempto.

Isop, Utta/ Ratkovic, Viktorija (eds.) (2011): Living Differences. Cultural Studies and Gender Critical Perspectives on Inclusion and Exclusion (Studii culturale și perspective critice de gen asupra incluziunii și excluziunii). Bielefeld: Transcript.

Pons. Dicționar online. https://de.pons.com/%C3%BCbersetzung? q=includo&l=dela&in=la&lf=la [16.12.2018].

Rohrmann, Eckard (2014): Incluziune? Incluziune! Observații critice asupra dezbaterii actuale privind incluziunea și asupra conceptului de incluziune moderată. În: Soz Passagen 6, 161-166.

Stichweh, Rudolf (2005): Inklusion und Exklusion. Studii de teorie socială. Bielefeld: Transcript.