Identitate, sexuală

Identitatea sexuală se referă la persoanele lesbiene, gay, bisexuale, pansexuale, demisexuale, asexuale și pansexuale.

În timp ce orientarea sexuală descrie „orientarea nevoilor sexuale și emoționale ale unei persoane față de alte persoane de același sex sau de sex opus sau de ambele sexe.“ (1; cf. Sexual Orientation-in Psychotherapy and Counselling p.6), identitatea sexuală adaugă la acest termen valoarea înțelegerii de sine, care nu poate fi determinată exclusiv de relațiile sau actele sexuale cu sau către alte persoane.

Potrivit lui Magret Göth și Ralph Kohn, identitatea sexuală este identitatea pe care o persoană o dezvoltă pe baza orientării sale sexuale. Dezvoltarea identității ar fi influențată de situația individuală, socială și culturală și de alte aspecte. (2; cf. Sexual Orientation-in Psychotherapy and Counselling p.6).

Și aici se poate observa că identitatea sexuală se poate dezvolta pornind de la orientarea sexuală, dar că cei doi termeni nu ar trebui să fie utilizați ca sinonime. De asemenea, trebuie subliniat faptul că și faptul de a nu se simți atras sexual, care se poate exprima și prin faptul că nu intră în relații sexuale, poate fi de asemenea o identitate sexuală, și anume asexualitatea. Prin urmare, legarea identității sexuale exclusiv de relațiile/acțiunile sexuale poate duce la concluzii false. În plus, identitatea sexuală poate fi influențată, printre altele, de amprente culturale, dar pot apărea și evoluții individuale, astfel încât identitatea sexuală este mai cuprinzătoare decât orientarea sexuală.

Stefan Timmermann, pe de altă parte, definește identitatea sexuală după cum urmează: „Identitatea sexuală: „Identitatea sexuală este autoînțelegerea fundamentală a oamenilor despre cine sunt ei ca ființe sexuale – cum se percep ei înșiși și cum (vor să) fie percepuți de ceilalți. Aceasta include genul biologic, social și, de asemenea, psihologic, precum și orientarea sexuală“. (3; cf. Handbuch Sexualpädagogik und sexuelle Bildung, p. 261). În plus, identitatea sexuală nu este statică în cursul vieții, ci mai degrabă schimbătoare (4; cf. Handbuch Sexualpädagogik und sexuelle Bildung,p. 261).

Acest lucru arată în mod clar că relațiile sexuale, care pot rezulta din orientarea sexuală, nu trebuie să fie în mod automat formatoare de identitate; mai degrabă, este vorba de o chestiune de înțelegere de sine, care poate fi schimbătoare.

Definiții ale identității sexuale și exemple

Asexual: Persoanele asexuale nu se simt atrase sexual de alte persoane. Bisexual: Persoanele bisexuale sunt atrase romantic, erotic și/sau sexual de persoane de sex propriu sau de sexul „opus“. Această desemnare a identității sexuale presupune autolocalizarea în ordinea binară a genurilor (cf. „pansexual“). (…)

Demisexual: Persoanele demisexuale sunt atrase sexual doar de persoanele cu care au stabilit deja o relație apropiată.

Heterosexual: Persoanele heterosexuale sunt atrase romantic, erotic și/sau sexual de persoane de sex „opus“. Această desemnare a identității sexuale presupune o auto-localizare în ordinea binară de gen. Heteronormativitatea este considerată principiul de ordonare socială prin care sunt standardizate sexualitatea și genul.

Homosexual: Persoanele homosexuale sunt atrase de persoane de același sex în dorințele lor romantice, erotice și/sau sexuale. Această desemnare a identității sexuale presupune autolocalizarea în ordinea binară de gen. Uneori este percepută ca fiind patologizantă, motiv pentru care se folosesc mai frecvent termenii „lesbiană“ și „gay“. (…)

Lesbiană: Această desemnare a identității sexuale presupune autolocalizarea în ordinea binară a genurilor. Prin aceasta se înțelege identitatea sexuală a femeilor de același sex. Folosită anterior ca peiorativ, dar a devenit o autodesemnare pozitivă prin mișcarea de emancipare lesbiană-gay. (…)

Pansexual: Persoanele pansexuale sunt atrase de alte persoane, indiferent de sexul acestora. Aceasta include nu numai bărbații și femeile, ci și persoanele transsexuale și intersexuale. Prin aceasta, ordinea binară a genurilor este pusă sub semnul întrebării. (…)

Homosexual: Această denumire a identității sexuale presupune autolocalizarea în ordinea binară de gen. Prin aceasta se înțelege identitatea sexuală a bărbaților de același sex. Folosită anterior ca peiorativ, dar a devenit o autodesemnare pozitivă prin mișcarea de emancipare lesbiană-gay.

Identitate sexuală: Denumită și orientare sexuală. Identitatea subliniază faptul că nu este vorba doar de o chestiune de orientare în ceea ce privește posibilii parteneri, ci că este o componentă a identității. Cu toate acestea, ea se poate schimba în decursul vieții. Uneori este inclus și genul sau identitatea de gen, deoarece identificarea identității sexuale depinde de categoriile de gen. În acest raport, genul este conceput ca o posibilă dimensiune transversală care poate interacționa cu identitatea sexuală și poate duce la experiențe multidimensionale sau intersecționale.“ (citat din Experiențe de discriminare în Germania pe baza identității sexuale de Dorina Kalkum, Magdalena Otto, august 2017, pagina 124 și următoarele (5).

Diferența față de identitatea de gen

Identitatea sexuală și identitatea de gen nu descriu același lucru, dar ele sunt adesea legate. Identitatea de gen descrie genul social, adică genul cu care se identifică o persoană. Acesta poate fi diferit de sexul biologic. (6)

Judith Butler vede motivul introducerii identității de gen în problemele pe care le presupune un sistem binar de gen. Din punct de vedere biologic, nu se poate nega faptul că există și persoane cu mai multe caracteristici morfologice sexuale. Astfel, nu ar fi permis să se transfere acest presupus binar la identitatea de gen. În limba engleză, sexul biologic se distinge de sexul social (gen); pentru a face această distincție în limba germană, ar trebui să se folosească termenii Geschlecht (sex) și Geschlechtsidentität (gen). (7; a se vedea Das Unbehagen der Geschlechter (Probleme de gen), p. 23 și următoarele).

În timp ce identitatea de gen descrie modul în care o persoană se citește pe sine sau ar dori să fie citită, identitatea sexuală include și relațiile sexuale interpersonale, (sau în cazul asexualității, absența atracției sexuale).

Informații mai detaliate despre gen pot fi găsite aici: https://www.hyperkulturell.de/glossar/gender/.

Literatură

1 Göth, M.; Kohn, R. (2014): Orientarea sexuală-în psihoterapie și consiliere. Springer Verlag: p. 6

2 Göth, M.; Kohn, R. (2014): Orientarea sexuală-în psihoterapie și consiliere. Springer Verlag p. 6

3 Sielert, U. [ed.]; Schmidt, R. (2008): Handbuch Sexualpädagogik und sexuelle Bildung. Juventa Verlag: p. 261

4 Sielert, U. [ed.]; Schmidt, R. (2008) Cf. Handbuch Sexualpädagogik und sexuelle Bildung (2008): S. 261

5https://www.antidiskriminierungsstelle.de/SharedDocs/downloads/DE/publikationen/Expertisen/expertise_diskrimerfahrungen_in_de_anhand_der_sex_identitaet.pdf;jsessionid=E2D04807FA660332333E3B75FB02D856.intranet211?__blob=publicationFile&v=3 p.124 (accesat la 20.08.2021)

6https://www.antidiskriminierungsstelle.de/SharedDocs/downloads/DE/publikationen/Expertisen/expertise_diskrimerfahrungen_in_de_anhand_der_sex_identitaet.pdf;jsessionid=E2D0480807FA66033232333E3B75FB02D856.intranet211?__blob=publicationFile&v=3 (accesat la 20.08.2021)

7 Butler, J.. [Ed.]; ediția suhrkamp 2433(1991): Das Unbehagen der Geschlechter; titlu original: Gender Trouble; Suhrkamp Verlag: p.23 și urm.