Hotspoturi

Termenul hotspot provine din engleză hot „fierbinte“ și spot „loc“ și înseamnă astfel un punct fierbinte (cf. https://www.duden.de/rechtschreibung/Hotspot).

Definiție

Hotspoturile sunt așa-numitele puncte bogate, care se referă la acele locuri din comunicare în care problemele specifice din punct de vedere cultural apar mai des. Printre acestea se numără salutul, criticile, opiniile diferite, definițiile sau explicațiile (de exemplu, „duzen“ / „siezen“) (cf. Agar 1994, 100).

Punctele bogate apar adesea în comunicarea interculturală, dar nu sunt neapărat legate de aceasta. Aceasta înseamnă că punctele bogate există atât în cadrul unei culturi, cât și în mod contrastiv, în cadrul unei comparații între două culturi. De îndată ce apare o dificultate într-o conversație, punctele bogate pot fi implicate. Acestea pot fi fie comportamente individuale, fie modele culturale (cf. Heringer 2017, 166). „Punctele bogate sunt bogate

– pentru că oferă perspective asupra culturilor,

– pentru că ne învață să ne examinăm propriile așteptări,

– pentru că pot fi luate în considerare și abordate din punct de vedere comunicativ“ (Heringer 2017, 166).

Este tipic pentru punctele bogate faptul că dificultățile apar nu numai în intersecțiile dintre diferite culturi, ci și în dezacordurile dintre vorbitorii nativi. Se poate concluziona că punctele bogate sunt bogate în cultură, au multe componente diferite și sunt văzute și experimentate în mod diferit (cf. Heringer 2017, 166-167).

Cum poate fi mai bine înțeles un punct bogat?

Potrivit lui Agar, termenul austriac Schmäh este un Punct Bogat în sine, deoarece cultura și istoria sunt adânc încorporate în acest cuvânt. „Punctele bogate semnalează unde se află acțiunea lingvistică și culturală“ (Agar 1994, 106). Agar compară un punct bogat cu o piatră de poticnire peste care cineva cade. Un punct bogat apare atunci când apar probleme de comunicare și de înțelegere, iar cunoașterea fondului cultural este insuficientă. În cazul în care se suspectează un punct bogat, trebuie explorate diferențele față de propria cultură. În consecință, ar trebui să se facă conexiuni între punctul bogat și viziunile lumii. Acest lucru ar putea duce la o înțelegere mai profundă a punctelor bogate (cf. Heringer 2017, 168-169).

Care este diferența dintre punctele bogate și hotspot-uri?

Heringer înțelege hotspoturile ca fiind puncte bogate al căror înțeles este generalizat. Din motive didactice, sunt identificate și enumerate hotspot-urile generale în comunicarea interculturală. Astfel de hotspot-uri sunt, de obicei, derivate din experiență (cf. Heringer 2017, 169). Prin urmare, hotspoturile sunt situații specifice din punct de vedere cultural în care apar neînțelegeri, cum ar fi situațiile de zi cu zi: salutul, a spune da/nu, cadourile, limbajul corpului, tăcerea, scuzele etc. Acest lucru este explicat mai detaliat mai jos. În schimb, punctele bogate, ca în exemplul lui Schmäh, trebuie înțelese ca o atitudine față de viață, precum și ca o atitudine generală de a vedea viața și lucrurile.

Exemple

Alegerea lui Du sau Sie în germană sau a datei americane sunt exemple de puncte tari. În plus, Schmäh-ul austriac sau vienez este, de asemenea, unul dintre acestea. Trebuie remarcat faptul că există diferențe de opinie în ceea ce privește explicarea acestui cuvânt. În principiu, însă, prin acest termen se înțelege un mod de viață bazat pe ironie (cf. Heringer 2017, 166-167). În plus, salutul se numără, de asemenea, printre hotspot-uri. Aici, salutul se realizează din punct de vedere lingvistic, fizic și gestual în mod diferit în funcție de limbă și cultură. De exemplu, salutul american How do you do? sau ¿Qué tal? în spaniolă nu necesită un răspuns direct. În plus, există, de asemenea, obiceiuri diferite la telefon. În timp ce în Germania persoana apelată își spune numele, în multe alte țări se răspunde doar cu „da“. Pe lângă partea lingvistică, și partea fizică variază de la o țară la alta. În consecință, o strângere de mână este obligatorie în Austria, de exemplu. În cultura islamică, pe de altă parte, un bărbat nu strânge niciodată mâna unei femei (cf. Heringer 2017, 169). În plus, formele de adresare sunt, de asemenea, responsabile pentru neînțelegerile interculturale. În plus, întrebările personale pot provoca mari confuzii în diferite culturi, de exemplu în Indonezia (cf. Heringer 2017, 170 și urm.). Invitațiile sunt un alt exemplu. De exemplu, dacă o petrecere are loc la ora 8, germanului trebuie să i se spună exact ora 8, spaniolului ora 7.40 etc. (cf. Heringer 2017, 172).

În plus, problema lingvistică este un exemplu tipic de hotspot-uri. Se pune problema în ce limbă ar trebui să vorbească partenerii, care provin din culturi lingvistice diferite, etc. (cf. Heringer 2017, 172). În plus, consimțământul și respingerea sunt realizate în mod diferit în diferite culturi. De asemenea, ele sunt exprimate prin gesturi diferite. În China, de exemplu, un pahar care a fost băut în întregime este un semn că gazda nu umple constant paharele (cf. Heringer 2017, 174). În plus, obiceiurile de ascultare indică diferențe semnificative între culturi, de exemplu, ascultarea tăcută este considerată politicoasă în Polonia. În plus, religia este considerată un punct sensibil. În plus, criticile, complimentele și umorul trebuie tratate cu grijă, deoarece acestea sunt percepute diferit în diferite culturi (cf. Heringer 2017, 175-177).

Literatură

Agar, Michael (1994): The intercultural frame. În: International Journal of Intercultural Relations 18.

Dudenverlag: https://www.duden.de/rechtschreibung/Hotspot [29.08.2019].

Heringer, Hans Jürgen (2017): Comunicarea interculturală. Fundamente și concepte. Ed. a 5-a. Tübingen: Francke.

Rössler, Andrea (2008): Achiziționarea cu succes a vocabularului în clasele de spaniolă. În: Lüning, Marita/ Rössler, Andrea/ Sommerfeldt, Kathrin/ Strickstrack-García, Roswitha/ Vences, Ursula/ Wlasak-Feik, Christine (eds.): Prinzipien und Methoden des Spanischunterrichts. Predarea limbii spaniole ca limbă străină. Seelze: Friedrich, 20-25.