Hipercorecție

Termenul de hipercorecție poate fi înțeles ca o supraadaptare. Günthner relatează următorul incident: Un student chinez care urma să vină în Germania pentru doctorat i-a scris un e-mail viitoarei sale mame doctorand în care își comunica foarte clar dorințele sale cu privire la modul în care își imagina sosirea și șederea în țara gazdă. El a spus când dorea să fie luat de la aeroport, cum ar trebui să fie mobilat biroul său și că ar trebui să i se găsească un apartament potrivit.

Supraadaptare

E-mailul pare a fi o instrucțiune sau un regulament. Aparent, studentul chinez invitat a interpretat greșit ceea ce la germani se spune în mod stereotip că este explicitul, claritatea și directețea. Acesta este un exemplu de supraadaptare. În schimb, un comportament foarte prudent, extrem de politicos al germanilor în China, de exemplu, poate fi înțeles ca hipercorectare, deoarece provoacă alienare din cauza nepotrivirii.

Ce face cealaltă persoană?

Se poate vorbi, prin urmare, de o adaptare unilaterală. Acest lucru trece cu vederea faptul că orice comunicare (nu numai cea interculturală) este caracterizată de interacțiune. Prin urmare, întrebarea este întotdeauna: Ce face celălalt? Dacă cineva încearcă să se adapteze la celălalt, nu înseamnă că persoana respectivă are dreptate să facă acest lucru sau că celălalt dorește acest lucru. Din punct de vedere etic, pare, de asemenea, discutabil de ce cineva ar trebui să se adapteze în mod unilateral. Întrebarea pragmatică în acest caz este, de asemenea, dacă adaptarea unilaterală poate fi susținută pe termen lung sau dacă nu cumva aceasta duce la un punct mort.

Pericolul înstrăinării

Tocmai diferențele de comportament și de acțiune sunt adesea atrăgătoare în întâlnirile interculturale. În plus, cealaltă persoană își poate pune aceeași întrebare și se poate comporta într-un mod adaptabil în funcție de înțelegerea sa. Ce se întâmplă atunci (a se compara contracorecția)? Este remarcabil faptul că hipercorecțiile pot duce la înstrăinare, chiar dacă se urmărește de fapt o apropiere.

Literatură

Günthner, Susanne (1993): Strategii discursive în comunicarea interculturală. Analize ale conversațiilor germano-chineze.

Polfuß, Jonas (2012): Asimilarea culturală critică a Germaniei pentru participanții chinezi. În: Interculture Journal, numărul 17, 27-46.