Gen

Termenul de gen trebuie mai întâi distins de cel de sex. În timp ce sexul se referă la „diferența fizico-biologică dintre corpurile sexuale masculine și feminine“ (Metzler Lexikon 2002, 357), genul se referă la sexul social: „Ceea ce o anumită comunitate socio-istorică percepe și interpretează ca fiind masculin sau feminin este rezultatul unor atribuții interpretative“ (Metzler Lexikon 2002, 357).

Cercetări privind genul

Conceptul de gen nu consideră, așadar, identitatea de gen ca fiind înnăscută, ci ca o construcție socio-culturală, legată istoric-temporal în cadrul unei societăți. Așa-numitele studii de gen examinează relația dintre sexe în diferitele domenii ale unei culturi. „Ipoteza de bază este că funcțiile, rolurile și caracteristicile care constituie masculinitatea și feminitatea nu rezultă în mod cauzal din diferențele biologice dintre bărbați și femei, ci sunt construcții sociale și, prin urmare, schimbătoare. (Metzler Lexikon 2002, 141) Accentul cercetării s-a mutat de la studiile femeilor la studiile de gen, astfel încât „masculinitatea“ este, de asemenea, subiect de cercetare (cf. Metzler Lexikon 2002, 141-143).

Deoarece există o legătură foarte strânsă între limbă și gândire, potrivit lui Kusterle, pot fi determinate efectele asupra contextelor culturale și a coexistenței sociale (cf. Kusterle 2011, 66). Kusterle afirmă că o schimbare a limbii duce la o schimbare a percepției asupra lumii. Dacă femeile sunt dezavantajate în ceea ce privește limbajul, ele sunt dezavantajate și în societate (cf. Kusterle 2011, 80). „Pe de altă parte, un sistem lingvistic schimbat, echitabil din punct de vedere al genului, duce la o realitate schimbată, echitabilă“ (Kusterle 2011, 80).

Posibilități ale unui limbaj echitabil din punct de vedere al genului

De la substantivul gender poate fi derivat verbul gendern, care denotă drepturi egale ale femeilor și bărbaților în utilizarea limbii. Diewald și Steinhauer oferă numeroase posibilități de utilizare a limbajului echitabil din punct de vedere al genului. Probabil că cea mai lipsită de ambiguitate variantă este denumirea dublă extinsă, în care ambele genuri sunt abordate în mod explicit. În acest caz, compunerea poate fi făcută atât la singular, cât și la plural prin conjuncția și, conjuncția sau sau o bară oblică (de exemplu, elevi).

O formă mai clară și mai economică din punct de vedere lingvistic a numelui de gen este așa-numita ortografie economică pentru substantivele duble. Aceasta poate fi exprimată prin bară oblică (cu cratimă) (de exemplu, doctor, personal, personal), prin intermediul unui I indentat (de exemplu, personal) sau prin intermediul unui asterisc (de exemplu, personal). Aceasta din urmă este considerată mai contemporană, deoarece face mai multă dreptate dezbaterilor actuale privind transsexualitatea și intersexualitatea. „Genul [nu mai este] înțeles ca un sistem binar“ (Duden 2017, 46), dar sunt sugerate și alte categorii posibile.

În plus, formele de substituție și reformulările pot servi unui limbaj echitabil din punctul de vedere al genului. Exemple în acest sens ar fi participiile substantivate sau adjectivele la plural (de exemplu, studenți), un abstract în locul numelor personale (de exemplu, Kollegium pentru colegi) sau expresii neutre din punct de vedere al genului (de exemplu, der Mensch, die Person). Folosind aceste opțiuni, persoanele de sex feminin nu sunt doar incluse – ca în cazul masculinului generic, unde forma masculină se aplică și unui grup mixt -, ci și menționate în mod explicit (cf. Duden 2017).