Feminism

Termenul de feminism descrie a) „o mișcare care pledează pentru măsuri politico-practice de îmbunătățire a șanselor de viață ale femeilor („mișcarea femeilor, emancipare“) și b) eforturile teoretico-științifice de a percepe și de a depăși discriminarea sexului feminin ca o barieră în calea cunoașterii științifice (și practice)“ (Bundeszentrale für politische Bildung o.J.).

O schimbare fundamentală a poziției femeilor este anticipată prin adaptarea situațiilor de viață, a rolurilor sociale, precum și a structurilor și proceselor care conceptualizează subordonarea femeilor (cf. Thiessen 2008, 38).

Contextul istoric al mișcării femeilor

Din punct de vedere istoric, feminismul caracterizează o mișcare care s-a conturat politic și social și a susținut o linie directoare teoretică. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, mișcările feministe au apărut din mișcările anterioare, care erau critice față de societate și dominație și care urmăreau să creeze drepturi civile egale pentru femei, așa cum se aplicau deja bărbaților, precum și în domeniul reproducerii, printre altele (cf. Müller 2013, 132, 134). Printre diferitele mișcări feministe se numără, de exemplu, feminismul liberal, ecofeminismul și feminismul negru (cf. Thiessen 2008, 38).

Înainte de apariția acestor mișcări, abordările feministe erau deja reprezentate în domeniul literar de Simone de Beauvoir, Mary Wollstonecraft și Virginia Woolf, printre altele. Elaine Showalter numește cronologic trei faze ale scrierilor feminine: 1. Faza feminină (1840-1880), în care au fost imitate normele și standardele estetice masculine, 2. Faza feministă (1880-1920), în care au fost adesea susținute poziții radicale și separatiste, și 3. Faza feminină (1920 până în prezent), care se concentrează în primul rând asupra scrierilor și experiențelor feminine (cf. Barry 2009, 116, 118). În prezent, Judith Butler este o autoare preocupată în special de gen (cf. Barry 2009, 139; Thiessen 2008, 41).

Printre cele mai relevante mișcări se numără cele două mișcări ale femeilor din anii 1960/70, în cadrul cărora femeile au formulat revendicări, în special în domeniul sexualității și al politicii demografice (cf. Barry 2009, 116f.; Müller 2013, 131). În general, munca neremunerată pe care o prestează a fost, de asemenea, o problemă importantă, de la Revoluția Franceză până la mișcările din fosta RDG. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat scindări între femei, deoarece cerințele erau legate de clasa respectivă a bărbaților lor (soți), astfel încât femeile proletarizate și cele burgheze erau în dezacord între ele și, în unele cazuri, au fost nevoite să se subordoneze din nou soților (cf. Müller 2013, 131f.).

Pe de altă parte, a doua jumătate a secolului al XX-lea a fost din nou puternic orientată spre Prima Mișcare a Femeilor. Feminismul a fost legat de socialism și, diferențiindu-se de bărbați, și-a căutat o cultură proprie atât în sfera politică, cât și în cercetare. În ciuda unor succese intermediare în RDG, cum ar fi permisiunea de a face avort, femeile erau încă în mare parte relegate în fundal (cf. Müller 2013, 133).

Feminismul în discursul academic și contemporan

Critica feministă este „un tip specific de discurs politic: o critică și o practică teoretică angajată în lupta împotriva patriarhatului și a sexismului“ (Moi 1989, 117). Totuși, în loc de „feminism“, ar trebui să vorbim mai degrabă de „feminisme“, deoarece preocupările diferitelor mișcări sunt foarte diverse – deși a avut loc și continuă să aibă loc un schimb reciproc, precum și o influență reciprocă (cf. Lenz 2018).

În pofida numeroaselor abordări, acestea pot fi grupate pe baza unei înțelegeri similare a genului și a societății. Se poate face o distincție între feminismele structurale, care se concentrează pe inegalitățile de gen și pe relațiile de putere, și feminismele instituționale, care se concentrează mai mult pe reformele pragmatice și pe schimbările structurale. Alte subcategorii includ feminismele discursive, care se concentrează pe modul în care imaginile de gen sunt create și diseminate cultural, și feminismele queer, care abordează diversitatea sexuală și corporală și cer recunoașterea acesteia. (cf. Lenz 2018).

Pe lângă feminisme și mișcarea femeilor, trebuie făcută o distincție, în special în contextul academic, între studiile de gen, care reprezintă o disciplină științifică interdisciplinară care cercetează în mod critic condițiile culturale și sociale din perspectiva genului, bazându-se pe teorii și metode științifice (cf. Lenz 2018).

Feminismul joacă, de asemenea, un rol important în discursurile sociale actuale. Deosebit de notabilă și încă relevantă în prezent este mișcarea MeToo, lansată în 2006 de activista americano-americană Tarana Burke, care a devenit populară abia în 2017 prin intermediul unui tweet #MeToo al Alyssei Milanos. Aceasta îi invită pe oameni să împărtășească acest hashtag dacă, la fel ca ea, au fost deja supuși violenței sexualizate (cf. Martini 2020, 1). „În esența sa […] [dezbaterea #MeToo] se referă la faptul că femeile doresc să își determine propriile corpuri și sexualitate“ (Lenz 2018).

J.K. Rowling a declanșat o altă dezbatere controversată la sfârșitul anului 2019 cu un tweet în care a susținut-o pe cercetătoarea britanică Maya Forstater, care proclamase anterior că sexul biologic nu poate fi schimbat (cf. Steiner 2019). Acest lucru a atras critici din partea comunității transsexualilor (cf. Hanfeld 2020). cu toate acestea, J.K. Rowling subliniază că apără drepturile femeilor, bărbaților, homosexualilor, heterosexualilor și transsexualilor (cf. Rowling 2020).

Literatură

Barry, Peter (2009): Teoria începuturilor. An Introduction to Literary and Cultural Theory (O introducere în teoria literară și culturală).

Peter Barry și Helen Carr (eds.). Ed. a 3-a. Manchester și New York: Manchester University Press.

Bundeszentrale für politische Bildung (n.red.): Feminismus. Agenția Federală pentru Educație Civică. https://www.bpb.de/nachschlagen/lexika/politiklexikon/17484/feminismus [18.09.2020].

Hanfeld, Michael (2020): J. K. Rowling intervine în controversa privind ideile transsexuale. FAZ.NET.https://www.faz.net/aktuell/feuilleton/debatten/j-k-rowling-legt-im-streit-um-transgender-vorstellungen-nach-16810240.html#void [19.09.2020].

Lenz, Ilse (2018): De la munca de îngrijire la #MeToo. Probleme și dezbateri feministe actuale în Germania. Agenția Federală pentru Educație Civică. bpb.de/apuz/267940/von-der-sorgearbeit-bis-metoo-aktuelle-feministische-themen-und-debatten-in-deutschland?p=all [19.09.2020].

Martini, Franziska (2020): Cine este #MeToo? O investigație analitică de rețea a protestului (anti)feminist pe Twitter…. Media & Communication Studies 3 (68): 255.

Moi, Toril (1989): Feministă, feminină, feminină. În: The Feminist Reader. Essays in Gender and the Politics of Literary Criticism. Catherine Belsey și Jane Moore (eds.). New York: Basil Blackwell, 117-32.

Müller, Ursula G.T. (2013): O casă politică pentru feminism – jumătate de lume pentru stânga. Locația politică a feminismului. Wiesbaden: Springer VS.

Rowling, Joanne K. (2020): J.K. Rowling scrie despre motivele pentru care se pronunță asupra problemelor legate de sex și gen. J.K. ROWLING. https://www.jkrowling.com/opinions/j-k-rowling-writes-about-her-reasons-for-speaking-out-on-sex-and-gender-issues/ [19.09.2020].

Steiner, Noëlle. (2019): J.K. Rowling câștigă o furtună de rahat din cauza unui tweet despre sex. Nau media.https://www.nau.ch/people/welt/jk-rowling-erntet-shitstorm-wegen-geschlechter-tweet-65631793 [19 sept. 2020].

Thiessen, Barbara (2008): Feminism: Diferențe și controverse. În: Handbook of Women’s and Gender Studies. Theories, Methods, Empiricism (Teorii, metode, empirism). Ruth Becker și Beate

Kortendiek (eds.). Ed. a 2-a și actualizată. Ediție. Wiesbaden: VS Verlag für Sozialwissenschaften, 37-44.