Extremismul de dreapta

Extremismul de dreapta nu trebuie înțeles ca o ideologie uniformă. Mai degrabă, termenul cuprinde o varietate de curente diferite, orientări ideologice, precum și forme de organizare (cf. Grumke 2007, 20).

Extremismul de dreapta din perspectiva instituțiilor statului

Din punctul de vedere al Oficiului pentru Protecția Constituției, termenul de extremism de dreapta cuprinde acele eforturi care sunt îndreptate împotriva ordinii de bază democratice libere (FdGO) (cf. Jesse 2004, 9). În consecință, termenul de extremism acoperă atât mișcările de stânga, cât și cele de dreapta. În consecință, extremismul de dreapta descrie „varianta de dreapta a extremismului politic“ (Grumke 2007, 21).

Extremismul de dreapta din perspectiva științelor politice

În științele politice, extremismul de dreapta este înțeles ca un „domeniu destul de difuz și disparat de atitudini, comportament și organizare“ (Gessenharter 1998, 33). În timp ce pozițiile publice se concentrează, de obicei, pe comportamentul extremist – cum ar fi săvârșirea violenței de dreapta – perspectiva științei politice subliniază relevanța nivelului atitudinal. Militarismul, șovinismul, darwinismul social, autoritarismul, rasismul, antisemitismul și pro-nazismul sunt considerate componente ale atitudinilor de extremă dreapta (cf. Grumke 2007, 22; cf. Stöss 2000, 20 și urm.). Nu toate elementele trebuie să apară simultan pentru a manifesta atitudini extremiste de dreapta. Cu toate acestea, se poate presupune „că majoritatea elementelor stau la baza momentului în care o persoană decide să devină activă în grupuri sau organizații de extremă dreapta“ (Grumke 2007, 23). Nu toate persoanele care au un model de atitudine de extremă dreapta îl exprimă și în comportamentul lor. Prin urmare, se poate presupune că, în cadrul unei societăți, proporția persoanelor cu o viziune închisă asupra lumii de extremă dreapta este mult mai mare decât numărul persoanelor care exprimă această atitudine în comportamentul corespunzător. Cu toate acestea, nivelul de atitudine este considerat o condiție prealabilă necesară pentru extremismul de dreapta. Ambele dimensiuni pot fi distinse una de cealaltă, dar numai împreună pot reprezenta pe deplin conceptul de extremism de dreapta (cf. Grumke 2007, 23; cf. Stoss 2000, 25).

Caracteristici ideologice

Rasismul este o caracteristică centrală a extremismului de dreapta. Aici, pretenția drepturilor universale ale omului este respinsă prin asumarea inegalității rasiale sau etice. În acest context, antisemitismul este o formă deosebit de răspândită de gândire rasistă. O altă caracteristică este șovinismul, care descrie un naționalism exagerat care se caracterizează de obicei printr-o atitudine ostilă față de alte state și popoare. O caracteristică specială este conceptul de etnopluralism. Se presupune că popoarele sunt egale, dar nu omogene. Această inegalitate naturală duce la crize, motiv pentru care se cere „ca popoarele să fie construite ca fiind omogene din punct de vedere etnic și cultural, trăind separat unele de altele și neamestecându-se“ (Bruns et al. 2015, 12), astfel încât să se poată asigura „puritatea culturală“. O altă caracteristică a extremismului de dreapta este trivializarea sau glorificarea național-socialismului. Aceasta include, de asemenea, așa-numitul revizionism istoric, care merge mână în mână cu negarea Holocaustului și a vinovăției germane în cel de-al Doilea Război Mondial (cf. Grumke 2007, 24). În plus față de aceste caracteristici, o ideologie de extremă dreapta se caracterizează prin respingerea drepturilor universale ale omului, a multiculturalismului și a „pluralismului de valori al democrației liberale, așa cum se exprimă în sistemele democratice parlamentare“ (Grumke 2007, 25).

Noua dreaptă

„Ceea ce […] se tranzacționează în discursul politic ca „extremă-dreapta“ s-a schimbat atât de mult de-a lungul timpului încât […] pare necesară o terminologie mai diferențiată decât înainte“ (Gessenharter/ Frochling 1998, 11). În cadrul societății, există o presupunere larg răspândită conform căreia extremiștii de dreapta apar ca skinheads purtători de cizme Springer, predispuși la violență și că atitudinile extremiste de dreapta pot fi reduse la o problemă a minorităților care sunt pregătite să folosească violența și care se află într-o situație de viață dificilă (cf. Bruns et al. 2015, 86). Noua Dreaptă desemnează un spectru politic care s-a impus la sfârșitul anilor 1960, începând cu Franța. Se consideră o contraforță față de așa-numita mișcare din ’68. În consecință, aceștia sunt împotriva liberalismului și a egalitarismului. Actorii Noii Drepte se caracterizează prin faptul că nu sunt periculoși, în sensul că pot fi comparați cu „naziștii bătăuși“ violenți. Mai degrabă, pericolul constă în faptul că aceștia încearcă să pătrundă în mijlocul populației și să influențeze gândirea acesteia prin inserția în discursurile politico-publice (cf. Mense et al. 2016, 183). În acest fel, ei urmăresc obiectivul de a radicaliza centrul conservator al valorilor „prin stârnirea durabilă a resentimentelor împotriva anumitor grupuri de populație“ (Bruns et al.2015, 14). Aceștia susțin inegalitatea dintre oameni, antisemitismul, rasismul antimusulman, rolurile de gen conservatoare și o societate ierarhizată (cf. Bruns et al. 2015, 86).

Literatura de specialitate

Bruns, Julian/ Glösel, Kathrin/ Strobl, Natascha (2015): Rechte Kulturrevolution. Cine și ce este Noua Dreaptă de astăzi? Attac Basis Texte 47. Hamburg: VSA.

Gessenharter, Wolfgang (1998): Neue extreme Rechte, intellektuelle Neue Rechte und Rechtsextremismus. În: Gessenharter, Wolfgang/ Fröchling, Helmut (eds.): Rechtsextremismus und neue Rechte in Deutschland: Zur theoretischen und empirischen Neuvermessung eines politisch-ideologischen Raumes? Wiesbaden: Springer, 25-66.

Gessenharter, Wolfgang/ Frochling, Helmut (1998): Rechtsextremismus und Neue (radikale) Rechte – Einladung zu einem Dialog. În: Gessenharter, Wolfgang/ Fröchling, Helmut (eds.): Rechtsextremismus und neue Rechte in Deutschland: Zur theoretischen und empirischen Neuvermessung eines politisch-ideologischen Raumes? Wiesbaden: Springer, 11-24.

Grumke, Thomas (2007): Rechtsextremismus in Deutschland. Concept – Ideologie – Structură. În: Glaser, Stefan/ Pfeiffer, Thomas (eds.): Erlebniswelt Rechtsextremismus. Dispreț pentru umanitate cu valoare de divertisment. Contexte. Metode. Practica prevenției. Schwalbach am Taunus: Wochenschau Verlag, 19-35.

Jesse, Eckhard (2004): Forme de extremism politic. În: Ministerul Federal de Interne (ed.): Extremismul în Germania. Erscheinungsformen und aktuelle Bestandsaufnahme. Berlin, 7-24.

Mense, Thomas/ Schubert, Frank/ Widemann, Gregor (2016): De la „cetățeni îngrijorați“ la luptători ai rezistenței? – Pegida și noua dreaptă. În: Decker, Oliver/ Kiess, Johannes/ Brähler, Elmar (eds.) (20016): Die enthemmte Mitte. AutoritÄre und rechtsextreme Einstellungen in Deutschland. 2nd ed. Gießen: Psychosozial-Verlag, 179-200.

Stöss, Richard (2000): Rechtsextremismus im vereinten Deutschland. 3rd ed.: 2000. Berlin: Fundația Friedrich Ebert.