Exotism

Termenul de exotism poate fi întâlnit în sociologie, literatură și artă, precum și în lingvistică. Atât în sociologie, cât și în literatură și artă, termenul de exotism se referă la „atitudini manifeste față de străin“ (von Beyme 2008, p. 8), în special față de culturile străine. Cuvântul derivă din adjectivul grecesc exotikós și înseamnă „străin“, „ciudat“ (Kuske/Czerny 1999, p. 616).

Studii postcoloniale

Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1599, după cum arată studiile postcoloniale (von Beyme 2008, p. 7). Ideea de bază este că respectivele alte culturi sunt percepute ca fiind „îndepărtate – fie în timp, spațiu sau din punct de vedere social – și diferite de propria cultură“ (Kuske/Czerny 1999, p. 616). Pe de o parte, această atitudine este asociată cu o „delimitare a propriei culturi de cultura presupus străină“ (ibidem). Pe de altă parte, cealaltă cultură este privită dintr-o perspectivă individuală. În acest fel, se reflectă „propria realitate, […] dorințele și visele respective, precum și eșecurile pe care societatea respectivă le cere membrilor săi“. (ibid.)

Stereotipizarea

De obicei, sunt luate în considerare și subliniate doar caracteristicile speciale ale culturii străine, de exemplu „palmieri, plaje de nisip, bazaruri pline de oameni, femei purtând eșarfe sau „fanatici cu barbă““ (ibid.). Din cauza stereotipurilor, accesul imparțial la cealaltă cultură este refuzat și nu poate avea loc un angajament intensiv sau chiar o reflecție.

Din punct de vedere istoric, exotismul european a fost deosebit de semnificativ în forma sa etnocentrică. Aici a fost strâns legat de colonialism. Superioritatea puterii europene a fost justificată prin faptul că se presupunea că se aflau la „un nivel cultural superior de dezvoltare a societății“ (ibid., p. 617).

Ambivalență

Termenul este caracterizat de ambivalență. Căci, pe de o parte, el cuprinde o „latură pozitivă a fascinației față de străin, care trezea înțelegere și simpatie“ (von Beyme 2008, p. 7). Pe de altă parte, există mai ales „latura negativă a prejudecăților, a eurocentrismului, a imperialismului, a rasismului și a sexismului“ (ibid.).

Evoluția istorică

Von Beyme împarte fazele istorice ale exotismului într-un total de patru etape de dezvoltare: premodernismul, imperialismul, modernismul clasic și postmodernismul. (ibid., p. 9f.) „Fascinația pentru exotic are o istorie îndelungată și s-a dezvoltat de la o înțelegere extrem de ierarhică față de „străinul“ de pe alte continente până la o concepție a egalității care prevedea chiar hibridizarea și creolizarea culturilor“. (ibid., p. 7)

Confruntarea cu propria

Confruntarea cu străinul poate include, în același timp, confruntarea „cu propriul, cu propriile nevoi și circumstanțe“ (Maschke 1996, p. 9). Potrivit lui Maschke, a fi capabil și dispus să învețe de la alte culturi poate fi văzut ca o lărgire pozitivă a propriului orizont, prin care se poate reflecta asupra „propriilor modele de ordine personală și socială“ (ibidem). „Se caută posibilități alternative de cultură, adică alte concepte despre lume, valori, atitudini sau alte forme de comportament social, relații și organizare. Adesea, străinul cunoaște o reevaluare și capătă în acest proces un caracter de model de rol.“ (ibid.)

Lingvistică

În lingvistică, termenul exotism se referă la împrumutul unui cuvânt. În limba donatoare, acest cuvânt împrumutat reprezintă „lucruri și obiceiuri“ (Schmöe 2016, p. 192) care sunt tipice pentru această cultură și „nu fac parte din tradiția culturală din limba destinatară“ (ibid.). Atunci când se utilizează aceste exotisme, legătura cu lucrul caracteristic culturii de origine este crucială. Exemple în acest sens sunt cuvântul malaezian sarong, care în germană înseamnă fustă de șolduri, precum și cuvântul rusesc balalaika sau englezescul cowboy (ibid.).

De îndată ce lucrul sau obiceiul străin este încorporat în sistemul lingvistic al limbii de destinație, termenul de exotism nu mai este adecvat. Un exemplu în acest sens este cuvântul finlandez sauna în limba germană. (Cf. ibid.)

Literatură

Schmöe, Friederike (2016): Exotismus. În: Helmut Glück u. Michael Rödel (eds.): Metzler Lexikon Sprache, ed. a 5-a. (în limba engleză). Stuttgart: J. B. Metzler, p. 192.

Kuske, Silvia și Astrid Czerny (1999): Orientalism/ Exoticism. În: Christoph Auffarth, Jutta Bernard, Hubert Mohr et. al. (eds.): Metzler Lexikon Religion. Stuttgart: J. B. Metzler, pp. 616 – 619. Resursă electronică disponibilă la: https://doi.org/10.1007/978-3-476-03703-9_197.

Maschke, Annegret (1996): Exoticism sau învățare interculturală. Perspective etnologice asupra New Age și psihoterapiei. Ed. de International Institute for Comparative Cultural Therapy Research. Berlin: VWB Verlag für Wissenschaft und Bildung. (= Research Reports on Transcultural Medicine and Psychotherapy, vol. 3).

von Beyme, Klaus (2008): Fascinația exoticului. Exotism, rasism și sexism în artă. München: Wilhelm Fink.