Termenul de etnologie este compus din cele două cuvinte grecești ethnos „popor“ și logos „client“, astfel încât disciplina a fost numită etnologie până în secolul XX (Fischer 2003, 16).
Etnologia este o disciplină științifică care își concentrează cercetările pe examinarea metodologică și teoretică a diferitelor grupuri etnice. În special, această abordare științifică a etniilor se străduiește să creeze o comparație, și anume: „în acest fel, discursul etnologic a dezvoltat moduri specifice de definire a granițelor, de determinare a identităților colective și a afilierilor (culturale) lipsite de ambiguitate“ (Friese 2007, 190).
Comunități de identitate colectivă
Pentru acest proces de cunoaștere reflectat științific, discuția despre grupurile etnice individuale este esențială, prin care nu este vorba de a accentua indivizii, ci de a reprezenta un colectiv. Prin colectiv în acest context se înțelege o etnie care înglobează existența unei comunități. „Membrii unei comunități etnice se consideră pe ei înșiși ca o comunitate omogenă cu o identitate colectivă“ (Broszinsky-Schwabe 2011, 52) și prin această conștiință de sine creează o diferențiere clară față de alte grupări etnice. Comunitățile invocă aceeași ascendență, o istorie comună, o afinitate convențională în ceea ce privește cultura și stilul de viață, precum și „conștiința de sine etnică“ individuală (Broszinsky-Schwabe 2011, 52).
Acești parametri nu numai că permit domeniului etnologic să se angajeze într-o dezbatere diferențiată, dar oferă și o comparație a „propriei culturi, chiar și mai ales atunci când Celălalt servește la constituirea și înțelegerea propriei culturi“ (Friese 2007, 189).
Un domeniu larg de cercetare
Datorită diversității popoarelor, acest domeniu s-a împărțit în diferite subdiscipline, deoarece nu este posibil ca cercetătorii să se concentreze asupra „tuturor obiectelor, problemelor și metodelor subiectului“ (Fischer 2003, 18). Au apărut două focare principale: Regiunea și Cultura.
În subdisciplina regională, accentul poate fi pus pe continente, subcontinente sau regiuni legate din punct de vedere istoric, de exemplu. Subdisciplina culturală se ocupă de diverse domenii, cum ar fi artele, religia și economia. În plus, disciplina stabilește alte puncte de focalizare care se referă la întrebări de cercetare și abordări de cercetare specifice, rezultând un spectru larg de subdiscipline potențiale, care „se învecinează sau [se suprapun] cu domenii ale altor discipline“ (Fischer 2003, 18 f.).
Literatura de specialitate
Broszinsky-Schwabe, Edith (2011): Comunicarea interculturală. Neînțelegeri – Înțelegere. Wiesbaden: Springer.
Fischer, Hans (2003): Etnologia ca disciplină științifică. În: Fischer, Hans/ Beer, Bettina (eds.): Ethnologie. Introducere și prezentare generală. Berlin: Reimer, 13-31.
Friese, Heidrun (2007): Abordări etnografice, etnologice și antropologice culturale. În: Straub, Jürgen/ Weidemann, Arne/ Weidenmann, Doris (eds.): Handbuch interkulturelle Kommunikation und Kompetenz. Concepte de bază – teorii – domenii de aplicare. Stuttgart: Metzler, 188-200.
Reichmayr, Johannes/ Ottomayer, Klaus (2007): Etnopsihanaliza și hermeneutica de profunzime. În: Straub, Jürgen/ Weidemann, Arne/ Weidenmann, Doris (eds.): Handbuch interkulturelle Kommunikation und Kompetenz. Concepte de bază – teorii – domenii de aplicare. Stuttgart: Metzler, 249-260.