Discriminare

Discriminarea provine din verbul latin discriminare, care înseamnă „a separa“ și „a segrega“. Termenul se referă la segregarea și degradarea persoanelor pe baza unor caracteristici individuale sau specifice unui grup (cf. Duden 2016, 149). Discriminarea poate fi înțeleasă ca „utilizarea categoriilor de grup și personale pentru a crea, justifica și justifica inegalitățile“ (cf. Scherr et al. 2017, v).

Din perspectivă socio-psihologică, discriminarea este înțeleasă după cum urmează: „Din perspectivă socio-psihologică, discriminarea este înțeleasă ca fiind nu doar simpla diferențiere între grupuri, ci și tratamentul inegal al grupurilor și al membrilor unor grupuri diferite. Aceasta include deprecierea, excluderea de la participare, amenințările cu violența și executarea violenței. Discriminarea poate consta în atacarea activă a membrilor altor grupuri, mergând până la și incluzând violența. Dar discriminarea este prezentă și atunci când membrilor grupurilor discriminate li se refuză sprijinul.“ (Wagner 2020, 2)

Forme de discriminare

Pe lângă discriminarea directă sau, de asemenea, imediată, care este clar percepută ca atare de către cei afectați datorită trăsăturilor de personalitate, există și alte forme care nu sunt direct recognoscibile ca discriminare (cf. Barskanmaz 2019, 216).

Discriminarea directă/immediată

Discriminarea directă sau imediată reprezintă „acte discriminatorii conștiente și intenționate la nivel individual sau dezavantaje instituționale directe“ (Zick 2017, 65) împotriva persoanelor pe baza unor trăsături individuale de personalitate, cum ar fi originea națională, sexul, handicapul etc. Un exemplu de discriminare directă este faptul că o persoană nu obține un loc de muncă din cauza originii sale naționale sau a culorii pielii (cf. Humanrights 2016).

Discriminarea indirectă/ indirectă

Discriminarea indirectă sau indirectă apare atunci când o reglementare sau o practică este formulată în mod neutru și nu este percepută inițial ca dezavantajând anumite persoane, dar în practică prezintă tendințe discriminatorii (cf. ibid.). Adesea, discriminarea indirectă nu poate fi dovedită fără probleme. De exemplu, angajații cu fracțiune de normă (adesea femei) au șanse mai mici decât angajații cu normă întreagă (adesea bărbați) de a fi promovați într-o companie. Prin urmare, aceștia sunt discriminați în mod indirect (cf. Humansrights 2016).

Discriminarea structurală

Discriminarea structurală este strâns legată de discriminarea instituțională. Cu toate acestea, ea diferă prin „condensarea istorică și socio-structurală a discriminării care nu mai poate fi atribuită în mod clar unor instituții specifice“. (Gomolla 2017, 148) Dacă prejudecățile se transformă în rasism față în față, care, la rândul său, duce la discriminare la locul de muncă și în familie, precum și la violență, vorbim de discriminare structurală. Rasismul structural și sexismul se concentrează în special atunci când „modelele discursive apar și stabilesc o cultură a rasismului care îi degradează pe migranți, refugiați și persoane de culoare sau îi denaturează prin reduceri stereotipice“. (ibid.). Discriminarea structurală nu este adesea recunoscută deoarece structurile existente nu sunt de obicei reflectate și nu sunt percepute ca discriminare de către cei afectați (cf. Humanrights 2016). Un exemplu este lipsa de egalitate pentru minoritățile sociale și pentru femei (cf. ibid.).

Discriminarea instituțională

Discriminarea instituțională apare atunci când normele interne sau acțiunile organizaționale ale instituțiilor au ca rezultat faptul că persoanele din anumite minorități sunt dezavantajate, minimalizate și excluse în mod regulat de către instituție. Mecanismele de discriminare instituțională sunt menținute indiferent de „prejudecățile individuale sau de intențiile negative“ (Gomolla 2017, 134). Spre deosebire de discriminarea directă, discriminarea instituțională nu este neapărat intenționată (cf. Voss/ Rothermund 2019, 511). Mai mult, discriminarea instituțională nu emană de la indivizi singuri, ci de la instituții care fac ca „măsurile din domeniul educației, economiei și jurisprudenței să aibă un efect cumulativ și, în concluzie, să aducă starea de discriminare rasistă sau etnică“ (Fereidooni 2011, 24). Această formă apare, de exemplu, în școli, pe piața muncii, în sistemul de sănătate, pe piața imobiliară, în poliție sau în reglementările legale.

Discriminarea socială

Discriminarea socială constă în principal în stereotipuri. Se presupune că discriminarea tinde să aibă loc atunci când „persoanele care discriminează presupun că acțiunile lor sunt acceptate sau dezirabile din punct de vedere social“ (Talhout 2019, 10). De exemplu, atitudinile islamofobe sunt mai susceptibile de a fi exprimate dacă persoana se află într-o companie „critică față de islam“ și crede că comportamentul său discriminatoriu este dezirabil din punct de vedere social (cf. ADS 2015, 15 și următoarele).

Literatura de specialitate

Agenția Federală Antidiscriminare (ADS) (2015): Experiențe de discriminare în Germania. Primele rezultate ale unui sondaj reprezentativ al persoanelor afectate. Berlin: Agenția Federală Anti-Discriminare.

Barskanmaz, Cengiz (2019): Law and Racism. Interzicerea discriminării pe bază de rasă în cadrul drepturilor omului. Berlin: Springer.

Redacția Duden (2013): Duden. Dicționarul originilor. Etimologia limbii germane. Ed. a 5-a. Volumul 7. Berlin: Duden.

Fereidooni Karim (2011): Conceptul de discriminare instituțională. În: Școală – Migrație – Discriminare. Cauze ale dezavantajului copiilor cu un trecut migrator în sistemul școlar german. Wiesbaden: Springer VS.

Gomolla, Mechtild (2017): Discriminarea directă și indirectă, instituțională și structurală. În: Scherr, Albert/ El-Mafaalani, Aladin/ Yüksel, Gökcen (eds.): Handbuch Diskriminierung. Wiesbaden: Springer, 133-156.

Humanrights (2016): Forme de discriminare. https://www.humanrights.ch/de/menschenrechte-themen/diskriminierungsverbot/konzept/formen/ [17.03.2020].

Scherr, Albert (2017). Introducere: Cercetarea interdisciplinară a discriminării. În: Scherr, Albert/ El-Mafaalani, Aladin/ Yüksel, Gökcen (eds.): Handbook of Discrimination. Wiesbaden: Springer, I-1.

Talhout, Lisa Joana (2019): Femeile și bărbații musulmani în Germania. Un studiu empiric privind experiențele de discriminare specifice de gen. Wiesbaden: Springer VS.

Voss, Peggy/ Rothermund, Klaus (2019): Discriminarea vârstei în contexte instituționale. În: Kracke, Bärbel/ Noack, Peter (eds.): Handbuch Entwicklungs- und Erziehungspsychologie. Berlin/ Heidelberg: Springer, 509-538.

Wagner, Ulrich (2020): Discriminarea între grupuri. În: Genkova, Petia/ Riecken, Andrea (eds.): Handbuch Migration und Erfolg. Aspecte psihologice și de științe sociale. Wiesbaden: Springer, 71-82.

Zick, Andreas (2017): Cercetarea psihologică socială a discriminării. În: Scherr, Albert/ El-Mafaalani, Aladin/ Yüksel, Gökcen (eds.): Handbuch Diskriminierung. Wiesbaden: Springer 39-58.