Colonialism

Colonialismul este o practică istorică ce se referă la controlul politic, economic și cultural al unei țări sau al unui teritoriu de către o putere străină. În general, termenul se referă la expansiunea puterilor europene pe alte continente și în alte țări, în special în Africa, Asia, Orientul Mijlociu și America în secolele XVI-XX.

Puterile coloniale și-au folosit superioritatea militară și tehnologia pentru a subjuga și controla populațiile indigene. Acest lucru a implicat adesea exploatarea resurselor, cum ar fi pământul, mineralele și materiile prime. Populațiile indigene au fost forțate să muncească pentru puterile coloniale sau forțate să intre într-un sistem de dependență.

Colonialismul a avut efecte profunde asupra structurilor politice, sociale, economice și culturale ale țărilor și popoarelor ocupate, efecte care se resimt și astăzi. Colonialismul a condus, de asemenea, la numeroase conflicte și tensiuni care continuă până în prezent, în special în țările cu societăți multietnice și multiculturale.

Originile europene

Colonialismul a început în secolul al XVI-lea, când statele europene au început să cucerească și să colonizeze teritorii de peste mări. Această expansiune a fost determinată de motive tehnologice și economice care apăruseră în Europa la acea vreme. Țările europene vedeau adesea materii prime valoroase, precum aurul, argintul, bumbacul sau mirodeniile, precum și oportunități comerciale profitabile în țările pe care le cucereau.

În timpul colonialismului, teritoriile ocupate erau adesea conduse de un număr mic de stăpâni coloniali trimiși de puterea colonială pentru a controla populațiile locale. Acești stăpâni își exercitau de obicei puterea într-o manieră autoritară și foloseau adesea violența pentru a-și consolida puterea. De asemenea, puterile ocupante au introdus adesea noi sisteme juridice și administrative bazate pe propriile legi și norme și nu neapărat pe nevoile și tradițiile populației indigene.

Efectele economice ale colonialismului au fost adesea grave. Țările ocupate au fost adesea forțate să își vândă resursele puterilor coloniale, adesea la prețuri mici. Multe populații locale au fost obligate la o formă de muncă forțată pentru a lucra în mine, plantații sau fabrici. Acest lucru a distrus multe economii locale, iar țările ocupate au devenit exportatoare de materii prime fără a-și construi propriile industrii.

Colonialismul a avut, de asemenea, un impact profund asupra culturii și identității țărilor ocupate. Puterile coloniale și-au impus adesea propria limbă, religie și cultură și au încercat adesea să suprime cultura și tradițiile țărilor ocupate. Acest lucru a dus adesea la o pierdere a patrimoniului cultural și la o pierdere a identității culturale în țările ocupate.

Colonialismul a dus, de asemenea, la multe conflicte și tensiuni care continuă și în prezent. În multe țări care au fost cândva sub dominație colonială, există încă conflicte etnice și religioase care pot fi urmărite până în trecutul colonial. În plus, colonialismul a dus, de asemenea, la crearea unor frontiere de stat care, adesea, nu se bazează pe granițe etnice sau culturale reale, ceea ce poate duce la conflicte și tensiuni suplimentare.

În general, colonialismul a avut o varietate de efecte asupra țărilor și popoarelor ocupate, care se resimt și astăzi. Încercarea de a repara daunele coloniale este un proces complex, adesea dificil din punct de vedere politic și economic.

Exemple

Există multe exemple de colonialism în istorie, iată câteva dintre cele mai cunoscute:

1. Cucerirea Americilor de către puterile europene, precum Spania, Portugalia și Marea Britanie, în secolele XV-XVIII. Această cucerire a dus la exploatarea populațiilor indigene, la introducerea de noi religii și culturi și la înființarea de colonii conduse de puterile europene.
2. comerțul cu sclavi în secolele XVII și XVIII, în care puterile europene au traficat milioane de oameni din Africa și i-au vândut ca sclavi în Americi și în Caraibe. Acest lucru a dus la înrobirea a milioane de oameni și la distrugerea multor societăți africane.
3. împărțirea Africii de către puterile europene la sfârșitul secolului al XIX-lea, când acestea și-au împărțit în mod arbitrar între ele teritorii de pe continentul african. Acest lucru a dus la înființarea de colonii în Africa și la subjugarea populației africane.
4. colonizarea britanică a Indiei în secolul al XIX-lea, care a dus la exploatarea populației indiene, la distrugerea economiei locale și la introducerea legilor și formelor de guvernare britanice.
5. colonizarea franceză a Indochinei (în prezent Vietnam, Laos și Cambodgia) în secolele XIX și XX, care a dus la exploatarea populației locale și la introducerea legilor și formelor de guvernare franceze.
6. colonizarea americană a Filipinelor la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a dus la subjugarea populației filipineze și la introducerea legilor și formelor de guvernare americane.

Acestea sunt doar câteva exemple de colonialism în istorie, dar au existat multe alte colonizări care au avut un impact asupra țărilor și popoarelor ocupate.

Anglia

Problema modului în care Anglia abordează istoria sa colonială a devenit o problemă importantă în ultimii ani. În Marea Britanie există o dezbatere din ce în ce mai amplă cu privire la modul în care trebuie abordat trecutul colonial și cum trebuie recunoscute și abordate crimele și exploatările comise în perioada colonială.

În ultimii ani, mai multe inițiative și campanii au ajutat la creșterea gradului de conștientizare și la stimularea discuțiilor despre istoria colonială a Marii Britanii. De exemplu, o campanie numită Rhodes Must Fall (Rhodes trebuie să cadă) a cerut ca monumentul colonialistului Cecil Rhodes de la Universitatea Oxford să fie îndepărtat, deoarece acesta a comis crime în timpul perioadei coloniale. Mișcări similare au loc și în alte părți ale țării, cum ar fi îndepărtarea monumentelor dedicate comercianților de sclavi.

Există, de asemenea, eforturi pentru o mai bună integrare a istoriei colonialismului în programa școlară. Unele școli au început deja să includă istoria colonialismului și a sclaviei în programele lor școlare pentru a îmbunătăți înțelegerea de către elevi a trecutului complex al țării.

Cu toate acestea, există, de asemenea, critici cu privire la modul în care Anglia abordează istoria sa colonială. Unii susțin că recunoașterea crimelor din perioada colonială nu este suficientă și că sunt necesare măsuri concrete de compensare și reparație.

În general, problema modului în care Anglia ar trebui să se ocupe de istoria sa colonială rămâne un subiect controversat și contestat care va continua să genereze multe discuții și dezbateri.

Germania

Germania a avut o istorie colonială scurtă, dar intensă, între 1884 și 1919. În această perioadă, Imperiul German a avut colonii în Africa, Asia și Oceania.

Coloniile germane din Africa au inclus actualele Tanzania, Rwanda, Burundi, Camerun, Togo și Namibia. În Asia, Reichul german avea colonii în China și în Turcia de astăzi, în timp ce Noua Guinee germană făcea parte din Oceania.

În timpul perioadei coloniale, germanii au fost activi în teritoriile ocupate în diferite moduri. Au folosit teritoriile pentru a cultiva culturi comerciale, cum ar fi cafeaua și cacaua, pentru a-și susține economia și au folosit resursele țărilor pentru a-și aproviziona industriile. De asemenea, au introdus munca forțată și au obligat populația locală să lucreze în mine și pe plantații.

Au existat, de asemenea, cazuri de violență împotriva localnicilor, în special în Africa de Sud-Vest germană (în prezent Namibia), unde a avut loc un genocid împotriva populației Herero și Nama. Guvernul colonial german a introdus, de asemenea, o politică de asimilare și de suprimare a culturilor și limbilor indigene.

După încheierea Primului Război Mondial și prăbușirea Imperiului German, Germania și-a pierdut coloniile în temeiul Tratatului de la Versailles. Consecințele perioadei coloniale germane pot fi resimțite și astăzi, iar în prezent se depun eforturi pentru a recunoaște crimele perioadei coloniale și pentru a asigura reparații și reconciliere.

Acceptarea trecutului

Istoria colonialismului este un subiect complex și amplu și există numeroase dezbateri cu privire la faptul că a fost sau nu reevaluată pe deplin. Cu toate acestea, în ultimele decenii, guvernele, oamenii de știință și activiștii au depus eforturi considerabile pentru a accepta istoria colonialismului și pentru a înțelege impactul acestuia asupra țărilor și a persoanelor afectate.

În unele țări, guvernele au oferit scuze oficiale și reparații pentru crimele din epoca colonială. Un exemplu este reprezentat de scuzele președintelui francez Emmanuel Macron din 2018 pentru rolul Franței în opresiunea și violența din perioada colonială din Algeria.

În mediul academic, istoricii au reevaluat istoria colonială și au subliniat rolul colonialismului, al sclaviei și al rasismului în formarea lumii moderne. Teoria postcolonială a contribuit la transformarea gândirii despre colonialism și a subliniat importanța discursului, a puterii și a identității în relația colonială.

Activiștii au contribuit, de asemenea, la reevaluarea istoriei coloniale. De exemplu, mișcările pentru returnarea bunurilor culturale furate și a artefactelor luate din teritoriile ocupate în perioada colonială au atras atenția internațională și au contribuit la menținerea vie a memoriei trecutului colonial.

În pofida acestor progrese, mai sunt încă multe de făcut pentru a accepta pe deplin istoria colonialismului și pentru a recunoaște impactul acestuia asupra țărilor și persoanelor afectate. Acest lucru necesită nu numai o examinare onestă a trecutului, ci și acțiuni concrete pentru a depăși efectele pe termen lung ale colonialismului care se resimt și astăzi.

Literatură

1. Said, Edward. „Orientalism“. Vintage Books, 1979.
2. Fanon, Frantz. „The Wretched of the Earth“. Grove Press, 1963.
3. Memmi, Albert. „Colonizatorul și colonizat“. Beacon Press, 1991.
4. Anievas, Alex, și Nivi Manchanda. „Race, Empire, and the Crisis of the Subprime“. Historical Materialism 23, nr. 3 (2015): 36-72.
5. Loomba, Ania, „Colonialism/Postcolonialism“. Routledge, 2005.
6. Achebe, Chinua. „Things Fall Apart“. Heinemann, 1958.
7. Said, Edward. „Culture and Imperialism“. Vintage Books, 1993.
8. Spivak, Gayatri Chakravorty. „Poate vorbi subalternul?“. În „Marxism and the Interpretation of Culture“, editat de Cary Nelson și Lawrence Grossberg, 271-313. University of Illinois Press, 1988.
9. Stoler, Ann Laura. „Race and the Education of Desire: Foucault’s History of Sexuality and the Colonial Order of Things“. Duke University Press, 1995.
10. Bhabha, Homi K. „The Location of Culture“. Routledge, 1994.