Cinci culturi Joc de cinci culturi

La baza jocului celor cinci culturi se află teoria culturală a lui Thompson, Ellis și Wildavsky, în care cultura este înțeleasă ca un stil de viață (cf. Banneberg 2001, 247).

Învățarea transculturală

Jocul a fost conceput cu intenția de a evidenția discrepanțele dintre diferite grupuri culturale. Acest lucru ar trebui să ducă ulterior la „autoanaliză și reflecție“ (Köppel 2002, 138) – este clasificat în domeniul „formării conștientizării culturii“ (cf. Schönhuth).

În jocul celor cinci culturi, sunt simulate situații în care trebuie să se țină cont de diferite medii culturale pentru a găsi o soluție. Este, astfel, o unitate de formare interculturală în care participanții învață să pună în practică considerații teoretice pe baza propriului context cultural (cf. Reeb 2018). Această unitate de formare este deosebit de utilă pentru a pregăti întâlnirile și discursurile interculturale, de exemplu, ca exercițiu de interacțiune culturală pentru locul de muncă, dar și pentru contextul privat. Jocul celor cinci culturi este relevant ori de câte ori învățarea transculturală joacă un rol (cf. Reeb 2018).

Procedură

Se formează cinci echipe. Fiecărei echipe i se atribuie o identitate culturală. Pentru a se putea pune în locul lor, informațiile relevante pentru succesul (sau eșecul) cooperării preconizate sunt enumerate pe o fișă de rol. Apoi se simulează o situație în care o interacțiune între diferite identități culturale devine inevitabilă (cf. Reeb 2018).

În primul rând, echipele trebuie să elaboreze și să prezinte un concept de soluție care să fie conform cu cultura atribuită. Apoi, echipele trebuie să lucreze la o soluție comună la problemă care să fie compatibilă cu diferitele medii culturale (cf. Reeb 2018).

Scopul metodei

Dezvoltarea unei mai mari conștientizări a propriei culturi și a altor culturi. Prin atribuirea de roluri unor culturi din care persoana însăși nu face parte, modurile de gândire care provin din alte identități culturale urmează să fie observate, acceptate și mai bine abordate. În plus, ar trebui extinsă înțelegerea modului în care diferitele culturi au un efect diferențiat asupra găsirii de soluții la probleme. Acest lucru permite o mai bună cooperare în rezolvarea problemelor specifice fiecărei culturi și a celor interculturale (cf. Reeb 2018).

În general, apare o „sensibilizare pentru „potențialul de conectare transculturală“, adică posibilități de a găsi abordări în propriile orientări culturale pentru a face față orientărilor culturale ale altora“ (Reeb 2018).

Literatura de specialitate

Bannenberg, Ann-Kristin (2011): Importanța comunicării interculturale în afaceri. Cercetare teoretică și empirică privind necesitatea și practica dezvoltării interculturale a personalului pe baza unor mari companii germane din industria auto și a furnizorilor. Kassel: Kassel University Press.

Köppel, Petra (2003): Abordări de evaluare a culturii și integrarea lor în formarea interculturală. Series Fokus Kultur Vol. 2. Norderstedt: Books on Demand.

Reeb, Alexander: Das Fünf-Kulturen-Spiel -Transkulturelles Lernen. Învățarea transculturală cu „Cinci culturi“ din categoria: Jocuri de formare interculturală. https://www.ikud-seminare.de/seminare/das-fuenf-kulturen-spiel.html [03.05.2018].

Schönhuth, Michael: Das Kulturglossar. Jocul celor cinci culturi. http://www.kulturglossar.de/html/f-begriffe.html [28.06.2018].