Cazare

Prin acomodare se înțelege „termenul general pentru proprietatea unui sistem de a obține o adaptare și o performanță îmbunătățită prin reajustări“ (Fröhlich 2010, 47). Acesta derivă din substantivul latin accomodatio „a se adapta“ (cf. Scholze-Stubenrecht 1997, 42). În biologie, acomodarea se referă la „adaptarea ochiului la diferite intervale de distanță“ (Fröhlich 2010, 47). Acest termen se regăsește, de asemenea, în lingvistică, în studiile religioase și în psihologia învățării.

Procese cognitive în psihologia învățării

Psihologul dezvoltării Jean Piaget a introdus acest termen în teoria sa privind dezvoltarea cognitivă a copiilor. Acomodarea este unul dintre cele două procese esențiale în dezvoltarea învățării la copii. Acesta reprezintă capacitatea unei persoane de a-și schimba comportamentul (de învățare), adică modul în care sunt procesate noile impresii. Termenul opus este asimilarea, care descrie integrarea unor noi tipuri de impresii externe în categorii sau sisteme deja existente, fără a le schimba (cf. Piaget 1983, 106 și urm.).

Un exemplu de acomodare este un copil care are ideea că toate lucrurile sunt fie solide, fie lichide. Dacă acest model de gândire este contestat de experiența gazului ca substanță, el trebuie să își ajusteze viziunea asupra stărilor de agregare. Astfel de iritații sunt, așadar, puncte cruciale în procesele de învățare.

Acomodarea în contextul migrației

În consecință, este posibil, de asemenea, să ne reajustăm modul de gândire și de acțiune în cadrul proceselor de învățare culturală. În cercetarea migrației, acomodarea este înțeleasă de Christine Langenfeld ca fiind „procesul de învățare și adaptare funcțională care rezultă din schimbarea culturală“. (Langenfeld 2001, 283) Ea presupune că acomodarea „poate avea loc la persoanele în cauză fără nicio schimbare a convingerilor fundamentale, a valorilor sau a modului de gândire“ (Langenfeld 2001, 283).

Potrivit psihologului Werner Fröhlich, „cerințele mediului[, care] nu pot fi satisfăcute cu repertoriul[e] de acțiuni disponibile în prezent“ (Fröhlich 2010, 48) reprezintă unul dintre motivele pentru „perturbările echilibrului interior“ (ibidem) și, prin urmare, declanșează acomodarea.

Acomodarea – învățarea din „perturbările echilibrului“

Conform definiției lui Fröhlich, așa-numitul „străin“ din punct de vedere cultural, adică ceea ce este adesea văzut ca o perturbare în contextul dezbaterilor privind integrarea germană, poate fi înțeles și ca o oportunitate. Pentru că „perturbarea echilibrului“, în sensul lui Piaget, deschide posibilitatea ca oamenii să își realinieze modul de gândire și de acțiune.

Sociologul Friedrich Heckmann descrie o reciprocitate asimetrică: „Procesele de învățare implică imigranții și nativii. Deși este un proces reciproc, acesta nu are o pondere egală, în care imigranții se schimbă mai mult decât nativii, care, în calitate de persoane stabilite, controlează resursele societății“ (Heckmann 2015, 80).

Literatura de specialitate

Fröhlich, Werner D. (2010): Wörterbuch Psychologie. 27. Aufl. München: dtv.

Heckmann, Friedrich (2015): Integration von Migranten. Einwanderung und neue Nationenbildung. Wiesbaden: Springer.

Langenfeld, Christine (2001): Integration und kulturelle Identität zugewanderter Minderheiten. Eine Untersuchung am Beispiel des allgemeinbildenden Schulwesens in der Bundesrepublik Deutschland. Tübingen: Mohr Siebeck.

Piaget, Jean (1983): Piaget’s Theory. In: Mussen, Paul H. (Hrsg.): History, theory and methods. Handbook of child psychology, v. 1. 4. Aufl. New York: John Wiley & Sons.

Scholze-Stubenrecht, Werner (Hrsg.) (1997): Duden. Das Fremdwörterbuch. 6. Aufl. Mannheim u. a.: Dudenverlag.