Albirea critică

Termenul de „albeață critică“ se referă la examinarea diferențiată și reflectată a albului ca categorie socială și se bazează atât pe abordări academice, cât și politice. Traducerea literală în germană Weißsein (albeață) a fost greu acceptată în cercetare, deoarece dă impresia că se referă în primul rând la culoarea pielii oamenilor. Cu toate acestea, în primul rând, sunt relevante aspecte precum puterea economică, socială și culturală, care merg mână în mână cu marcarea socială a oamenilor ca fiind albi (cf. Tißberger 2017, 16).

Albitudinea ca normă – o greșeală de gândire

Fundamentală pentru conceptul de albie critică este presupunerea că oamenii albi înțeleg culoarea pielii lor și privilegiile sociale asociate ca fiind norma, în timp ce persoanele care sunt marcate social ca fiind non-albe sunt percepute ca fiind străine. Acest proces al așa-numitei alterități are ca rezultat faptul că albii se impun ca normă și își manifestă astfel statutul de putere socială, chiar dacă acest lucru este nefondat (cf. Albrecht 2017, 232). Acest model subconștient de gândire, indiferent de intenție, duce la moduri de gândire rasiste și poate fi înțeles ca o manifestare a rasismului structural (cf. Hyatt 2015).

Originile studiilor critice asupra albului

Cercetarea critică a albului a fost fondată pe intuiția cercetătorului literar Bell Hooks (Gloria Jean Watkins), potrivit căreia rasa în SUA se referă întotdeauna la persoanele care nu sunt albe. În consecință, se face o distincție între persoanele albe marcate etnic și cele nemarcate etnic. Având în vedere sclavia, segregarea „rasială“ și rasismul din istoria SUA, acest lucru arată o reproducere a structurilor hegemonice care nu sunt justificate și nu pot fi justificate. Structuri sociale similare pot fi recunoscute și în Germania, care sunt strâns legate de politicile coloniale ale Imperiului German (cf. Hyatt 2015).

Literatura

Albrecht, Monika (2017): Whiteness. În: Göttsche, Dirk/ Dunker, Axel/ Dürbeck, Gabriele (eds.): Handbuch Postkolonialismus und Literatur. Stuttgart: Metzler.

Hyatt, Millay (2015): Whiteness as Privilege. https://www.deutschlandfunk.de/critical-whiteness-weisssein-als-privileg.1184.de.html?dram:article_id=315084 [martie 2020].

Tißberger, Martina (2017): Whiteness critic. Despre psihologia auto-reflecției hegemonice la intersecția rasismului și a genului. Wiesbaden: Springer.