Limbajul trupului

Limbajul trupului este un fenomen omniprezent. Pe de o parte, încercăm să „citim“ și să interpretăm limbajul corporal al celorlalți; pe de altă parte, ceilalți fac același lucru cu noi. În comunicarea interculturală, limbajul corpului are o importanță deosebită.

Ce este mai exact limbajul corpului?

– Expresiile faciale

– Gesturi (în special mișcări ale părții superioare a corpului, de exemplu, ale brațelor)

– Proxemica (Cum păstrăm distanța? Cum ne mișcăm în spațiu?)

– Taxe (direcția de mișcare, de exemplu, contactul vizual)

– Vocea (de exemplu, blândă, sonoră, profundă)

Fenomen omniprezent

Toate acestea reprezintă limbajul corpului. Acesta completează ceea ce spunem și este întotdeauna dependent de context. Mai mult, limbajul corporal este omniprezent. În cadrul unei conversații personale, acordăm o atenție deosebită expresiilor faciale. La telefon, ascultăm cum sună vocea interlocutorului. Nenumărate emoticoane imită limbajul nostru corporal pe smartphone-uri. Prin urmare, limbajul corporal are o mare importanță pentru comunicarea interpersonală.

Funcții

Logopedistul Christa Heilmann definește un total de patru funcții ale limbajului corporal (cf. Heilmann 2009):

1. funcția sintactică: prin gesturi și expresii faciale structurăm ceea ce se spune, asigurăm inteligibilitatea și comprehensibilitatea.
2. Funcția pragmatică: Limbajul corporal dezvăluie mai mult decât cuvintele despre starea noastră de spirit și sentimentele noastre. În acest fel, limbajul corporal influențează interacțiunile noastre. Limbajul corporal poate stârni emoții, poate rezolva conflicte sau le poate intensifica, astfel încât acționează ca un amplificator.
3. Funcția semantică: Evidențiază neconcordanțele de la nivelul mesajului. Limbajul corporal are un efect mai credibil asupra multor persoane. Astfel, în viața de zi cu zi, verificăm întotdeauna cum se spune ceva (în comparație cu ceea ce se spune).
4. Funcția dialogică: Cine vorbește și când? Aceasta este funcția de reglementare în ceea ce privește schimbarea vorbitorilor în cadrul conversațiilor.

Particularități interculturale

Există și alte particularități în comunicarea interculturală. Poate fi limbajul corpului corect sau greșit? Nu, în cel mai bun caz se poate abate de la o anumită așteptare. Aceste așteptări sunt formate din punct de vedere cultural. Ele corespund adesea cu ceea ce suntem obișnuiți. Prin urmare, limbajul corporal diferă foarte mult de la o cultură la alta (dar și în cadrul unei culturi, cf. decalajul dintre generații și subculturi). În plus, culturile se schimbă și apar noi forme (de exemplu, salutul tineresc). În comunicarea interculturală, apar adesea neînțelegeri deoarece nu cunoaștem limbajul corporal al altor culturi.

Abordarea alterității

În plus, evaluarea limbajului corporal străin joacă un rol important. Ne simțim deranjați de această diferență? Poate. De asemenea, comportamentul străin poate fi perceput ca fiind greșit. „Chiar trebuie să vorbești atât de tare?“ „Nu ar trebui să îmbrățișezi femeile căsătorite!“ „De ce mănâncă cu gura deschisă și își plescăie buzele?“

Ceea ce uităm adesea: Ceilalți ar putea fi la fel de iritați de comportamentul nostru. Ce concluzii putem trage din aceste considerații? O reflecție constantă asupra limbajelor corporale culturale diverse este necesară pentru a nu deveni o marionetă pasivă a propriei noastre culturi.

Literatură

Argyle, Michael (1996): Limbajul corpului și comunicarea. Manualul de comunicare non-verbală. Paderborn: Junfermann.

Galli, Johannes (2008): Limbajul corpului și comunicarea. Freiburg: Galli.

Heilmann, Christa M. (2009): Înțelegerea și utilizarea corectă a limbajului corporal. München: Reinhardt.