Heterogenitate

Termenul de eterogenitate nu poate fi definit în mod clar. Wittig menționează sinonime precum Verschiedenartigkeit, Diversität, Andersartigkeit și Ungleichheit (cf. Wittig 2014, 14). În glosarul cultural online al lui Schönhuth, eterogenitatea trebuie înțeleasă ca fiind „o expresie a diversității“. Abordarea lui Prengel, care definește eterogenitatea pe trei niveluri de semnificație, și anume ca diferență, schimbabilitate și indeterminare, pare interesantă (cf. Prengel 2005, 21).

Heterogenitate vs. omogenitate

Heterogenitatea poate fi văzută ca opusul omogenității. Atunci când ceva este descris ca o entitate omogenă, este prezentat ca fiind „compus din componente foarte uniforme și un întreg cuprinzător“ (Krossa 2018, 53).

Substantivul eterogenitate este un derivat al adjectivului eterogen, care își are originea în cuvântul grecesc heterogenḗs, care înseamnă „de un tip diferit, gen, gen gramatical diferit, compus în mod variat“ (DWDS 2018).

Abordare sociologică

Krossa definește termenul dintr-o perspectivă sociologică: „Spre deosebire de abordarea omogenității, ipoteza care stă la baza acestei abordări este, în primul rând, aceea că locul și spațiul sunt din ce în ce mai puțin congruente sau chiar nu mai sunt deloc congruente“ (Krossa 2018, 67).

Există o suprapunere a socialului și a spațiului,

– atunci când spații sociale suprapuse există simultan și în paralel într-un singur loc geografic, sau

– atunci când un spațiu social se întinde pe mai multe locații (cf. Krossa 2018, 67).

Krossa invocă, de asemenea, lucrări ale teoreticianului cultural polonez Zygmunt Bauman, care se ocupă de „modernitatea lichidă“. El transferă, de asemenea, prezentul, în care nu ar mai exista modele prestabilite, în conceptul său de societate. El o distanțează de cadrul tradițional al statului-națiune și, cu ajutorul metaforei fluidității, ia ca principiu conceptul de diferență. El a analizat modelele actuale ale formelor sociale pornind de la faptul că un individ poate simți în mod simultan și schimbător apartenența la mai multe grupuri sociale. Krossa menționează teoriile care au pus individul în prim-plan – individul, însă, dezvoltându-se în superficialitate. Acest lucru ar putea însemna, de asemenea, că devine din ce în ce mai important să se cultive mai multe identități (cf. Krossa 2018, 73 și urm.).

Omogenitate și eterogenitate în echilibru?

Potrivit lui Krossa, cercetarea diferențelor are succes atunci când se referă la niveluri micro, dar devine problematică atunci când conceptele urmează să fie teoretizate la nivel macro (cf. Krossa 2018, 68). Ea scrie despre evoluția coexistenței celor doi termeni în sociologia contemporană: „În general, o analiză a tendințelor actuale în sociologie arată că accentul pe echilibrul (sau mai degrabă: dezechilibrul) dintre omogenitate și eterogenitate se deplasează, spre prezumția că problematica eterogenității este cea mai importantă, mai presantă în prezent.“ (Krossa 2018, 68)

Explicând acest fenomen, ea spune: „Mulți autori exagerează acum acest aspect [al omogenității], declarând că eterogenitatea este caracteristica dominantă, dacă nu chiar singura relevantă, a socialului contemporan“ (Krossa 2018, 68). Ca o consecință a acestui fapt, ea afirmă, printre altele, că cercetătorii pe tema societății pun sub semnul întrebării conceptul de societate în sine și constată că acesta a fost înlocuit de cel de diferență (cf. Krossa 2018, 68).

Cu toate acestea, cercetarea duce, de asemenea, la simplificare, deoarece omogenitatea și eterogenitatea sunt considerate doar ca fiind opuse, dar nu sunt descrise împreună. Acest lucru duce la inversiune – pentru a evita „prea mult“ eterogenitatea, se pune prea mult accent pe omogenitate. Acest lucru poate fi observat, de exemplu, în dezbaterile privind imigrația și migrația.

„Heterogenitatea“ se referă la diferența sau diversitatea în cadrul unui grup sau al unui sistem. Iată câteva exemple:

eterogenitate culturală: un oraș cu multe grupuri etnice diferite care vorbesc limbi diferite și au tradiții culturale diferite.
eterogenitate de vârstă: o școală cu elevi de vârste diferite, de la primar la secundar.
eterogenitate de gen: un mediu de lucru în care bărbații și femeile lucrează în departamente sau roluri diferite.
eterogenitatea abilităților: O clasă cu elevi care au abilități diferite, inclusiv elevi cu nevoi speciale sau elevi cu abilități academice superioare.
eterogenitate geografică: O țară cu diferite regiuni care au condiții geografice, climatice și economice diferite.
eterogenitate lingvistică: O școală în care unii elevi vorbesc o altă limbă decât limba de predare.
eterogenitate religioasă: o comunitate cu membri care au credințe și practici religioase diferite.

Literatură

Dicționarul digital al limbii germane (DWDS). https://www.dwds.de/wb/heterogen [19.06.18].

Krossa, Anne Sophie (2018): Societatea. Reflecții asupra unui concept central în sociologie. Wiesbaden: Springer.

Prengel, Annedore (2005): Heterogenitatea în educație – Revizuire și perspective. În: Bräu, Karin/ Schwerdt, Ulrich (eds.): Heterogenität als Chance. Vom produktiven Umgang mit Gleichheit und Differenz in der Schule. Münster: LIT, 19-35.

Schönhuth, Michael: kulturglossar.de. http://www.kulturglossar.de/html/h-begriffe.html [19.06.2018].

Wittig, Marietta-Titine Ve (2014): Heterogenitatea – povară sau provocare pedagogică? O investigație a tipurilor de profesori din școlile profesionale de stat din Berlin din domeniul profesional al afacerilor și administrației în legătură cu abordarea variațiilor elevilor. Berlin.